Actul inițial al zilei, urmărind practica pietății private, este să oferi lui Dumnezeu toate gândurile, vorbele și faptele care vor umple acea zi, pentru ca totul să capete, în Isus Hristos, o valoare supranaturală și să-L slujească pe Dumnezeu sau cel puțin să-L preamărească într-un fel oarecare. Oferta tăcută își are valoare ei, fără îndoială, dar ea cere din partea celui dornic să progreseze să fie urmată, pe tot parcursul zilei, de actul atât de simplu care, fără reținere, o prelungește, o precizează, o fecundează, îi dă întreaga ei valoare, micșorând pe de altă parte riscurile căderilor personale și scăderea calității pe care o atenție îndreptată mai puțin direct către Dumnezeu ar provoca-o faptelor zilei. Tot așa, actul final care închide etapa – examenul de conștiință – controlul și curăția sufletului, prin care se cerne și se adeverește lucrarea zilnică, va fi deosebit de ușurată și va avea un alt aspect, dacă între cele două puncte extreme a avut loc această serie de momente de reculegere și de iubire față de Dumnezeu.
(Fragment din Scrieri spirituale, de Vladimir Ghika, trad. Gheorghe și Viorica Lascu, Ed. Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, 2013, pp. 162-163)