Povestea Annei (6)

P

Continuare de AICI, AICI, AICI, AICI și AICI.

În România, am rămas însărcinată  și am avut o fetiță împreună. I-am pus numele Angela. Am avut șapte ani de urcușuri și coborâșuri. Abia reușeam să supraviețuimm. Aveam coșmaruri noaptea, după care eram obosită toată ziua. Am cumpărat o brutărie micuță, iar Mark a muncit din greu pentru a o pune pe roate. Viața era destuld e grea, iar brutăria noastră a dat faliment. Nu reușeam să mă descurc cu viața mea; mă simțeam secătuită și traumatizată tot timpul. Într-o zi m-am hotărât să fug. I-am părăsit pe Mark și pe Angela și m-am întors în Olanda, în Amsterdam, la singura viață pe care o cunoșteam. Înainte să apuc să mă gândesc mai bine sau să mă năpădească părerile de rău, eram din nou în vitrină. Capul îmi era gol și munceam în mod mecanic. Nu pot explica de ce am făcut asta, când aveam un soț și un copil minunat. După câteva săptămâni, soțul meu m-a găsit și m-a adus înapoi în România. Era foarte furiso, dar eu mă simțeam ca de piatră și nu-i puteam explica de ce fugisem. Angela era foarte fericită să mă vadă și plângea fără încetare. Eu nu aveam lacrimi, mi se părea că sunt într-un vis.În România, am rămas însărcinată  și am avut o fetiță împreună. I-am pus numele Angela. Am avut șapte ani de urcușuri și coborâșuri. Abia reușeam să supraviețuimm. Aveam coșmaruri noaptea, după care eram obosită toată ziua. Am cumpărat o brutărie micuță, iar Mark a muncit din greu pentru a o pune pe roate. Viața era destuld e grea, iar brutăria noastră a dat faliment. Nu reușeam să mă descurc cu viața mea; mă simțeam secătuită și traumatizată tot timpul. Într-o zi m-am hotărât să fug. I-am părăsit pe Mark și pe Angela și m-am întors în Olanda, în Amsterdam, la singura viață pe care o cunoșteam. Înainte să apuc să mă gândesc mai bine sau să mă năpădească părerile de rău, eram din nou în vitrină. Capul îmi era gol și munceam în mod mecanic. Nu pot explica de ce am făcut asta, când aveam un soț și un copil minunat. După câteva săptămâni, soțul meu m-a găsit și m-a adus înapoi în România. Era foarte furiso, dar eu mă simțeam ca de piatră și nu-i puteam explica de ce fugisem. Angela era foarte fericită să mă vadă și plângea fără încetare. Eu nu aveam lacrimi, mi se părea că sunt într-un vis. Mark nu mai avea încredere în mine și după trei luni în care m-am certat necontenit cu el, am hotărât să plec. I-am spus că nu mai doream să fiu căsătorită cu el. A fost înspăimântat, m-a implorat să nu-l părăsesc. Știam în adâncul inimii mele că îmi pricinuiam rău și mă uram, dar mi-era teamă să fiu abandonată, așa că am hotărât să fug din nou. De data asta am luat-o pe Angela cu mine. Aveam destui bani să stăm într-un hotel frumos. Lucram în vitrină după-amiezile. Angela împlinise șapte ani pe atunci, iar când eram la lucru, o lăsam singură în camera de hotel. O încuiam și o lăsam urmărind un program la televizor. Îi spuneam să nu plângă și să nu iasă din cameră. După câteva luni, am găsit o casă de închiriat. Câștigam bani fruoși, iar Angela începuse o școală specială pentru un an, unde învăța să vorbească limba olandeză. Angela a început să fie tot mai tristă, era departe de tatăl ei și de prietenele ei, lăsată multe ore de una singură în fiecare zi. Asta o făcea anxioasă. Nu putea aduce acasă niciodată prietene de la noua ei școală pentru că nu voiam ca cineva să afle că o lăsam singură în fiecare zi. Mark a ținut legătura cu noi și mă implora să vin acasă la el. Am rămas cu fica mea și am muncit ca prostituată. Aveam puține prietene, alte fete din vitrine. Era o viață ciudată, dar era viața mea. Uram bărbații și doream să-i pedepsesc. Lucram ca dominatoare și îi loveam și îi pedepseam pe bărbați cât timp eram la lucru.

(va urma)

Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.