După câteva săptămâni, n-am mai putut suporta; în timp ce trupul meu se refăcea, sufletul îmi era frânt. Am hotărât să ne mutăm în alt oraș, departe de toate bârfele. Am hotărât să plec din România. Nici nu mai putea fi vorba să mă întorc la școală, așa că mi-am găsit o slujbă ca au pair în Italia.După câteva săptămâni, n-am mai putut suporta; în timp ce trupul meu se refăcea, sufletul îmi era frânt. Am hotărât să ne mutăm în alt oraș, departe de toate bârfele. Am hotărât să plec din România. Nici nu mai putea fi vorba să mă întorc la școală, așa că mi-am găsit o slujbă ca au pair în Italia. Am plecat din România cu durere în inimă. Toate speranțele și visurile mele zac țândări lăsate în urmă acolo. Toate au fost spulberate într-o singură seară. Biserica și satul îi țineau partea lui Alex, ceea ce m-a rănit îngrozitor. Oamenii vorbeau în spatele meu, cu toții îi credeau minciunile, cum că eu aș fi fugit pentru ăcă nu aș fi dorit să mă duc acasă și în final fusesem atacată de un străin care mă lăsase aproape moartă. Ceva murise în mine în noaptea aceea, mi-am pierdut inocența și mi-a fost distrusă relația cu mama, cu vecinii și cu prietenele mele, pentru că ele nu mă credeau și nu mai aveau încredere în mine. Singurii oameni care m-au crezut au fost medicii, care s-au purtat foarte bine cu mine și mi-au arătat multă bunătate. Nu voi uita niciodată. Cei de la poliție au fost foarte amabili și chiar au încercat să mă ajute, dar pentru că toți ceilalți erau împotriva mea și îl protejau pe Alex, nu am avut nicio șansă. Nu eram fericită în Italia. Familia pentru care lucram se purta cu mine de parcă aș fi fost o sclavă. Nu priam decât foarte puțini bani și trebuia să muncesc multe ore. Trebuia să fac curat în casă și să am grijă de copiii care urlau. Abia dacă aveam timp liber, iar când aveam, eram pur și simplu prea obosită pentru a mai putea face ceva. Am cunoscut o nouă prietenă în Italia; o chema Alina și venea și ea din România. Îmi petreceam tot timul liber cu Alina; și ea era au pair la o familie din vecini. Într-o zi, Alina mi-a spus că avea să plece să lucreze la Amsterdam. Prietena ei lucra la o firmă care vindea flori la un târg la care magazine și fiermieri își aduceau florile în fiecare zi. Slujba Alinei era să preia florile gata să fie trimise cumpărătorilor. A spus că-mi putea face rost și mie de o slujbă la Amsterdam. În aceeași lună ne-am încheiat activitatea în Italia și am pornit împreună spre Amsterdam, spre viitorul nostru împreună.
(continuare AICI)