Nebănuite pot fi căile Domnului. Mihai Lupu, consilier PNL în cadrul primăriei Buhuși, a fost dat dispărut în data de 26 mai a.c. De cine? De către fosta soție a acestuia, cu care încă mai avea încrengături de afaceri. Bărbatul în vârstă de 40 de ani a fost căutat de poliție, iar în urma investigațiilor a fost „prins” într-o mănăstire din județul Neamț. Înainte de a „comite” gestul cu pricina, și-a sunat fosta consoartă, a reglat lucrurile, apoi a concesionat procentul de acțiuni ce le deținea la o firmă din localitate. După ce a fost găsit în cele din urmă, a declarat că nu a fost șantajat în niciun fel, nici obligat de alții sau de împrejurări să recurgă la acest gest. Dimpotrivă, se pare că apucase pe calea monahismului din pură convingere și cu gânduri de viitor.
Probabil presa ne va mai ține la curent cu evoluția spirituală a proaspătului călugăr. Dar, oricum ar sta lucrurile, gestul în sine mi se pare exotic. Să dispari pur și simplu fără să spui la nimeni, să fugi de prietenii apropiați lăsându-i să te caute cu organele statului și să creezi o asemenea perplexitate, mi se pare aproape genial. Doar se putea retrage în asceză „pe ușa din față”, adică încunoștințându-i pe cei care s-ar fi îngrijorat. Dar nu! Fostul soț și consilier alege calea abruptă, aproape patetică. Pentru el – din câte se pare – călugăria e o treabă radicală, iar ruperea de lume trebuie făcută brusc și irevocabil. Lasă, n-are nimic, măcar au mai ajuns și domnii polițiști pe la mănăstire… Și, dacă personajul nostru s-ar fi dus acolo „cuminte”, atunci cum ar mai fi fost el o vedetă aproape națională?! Dar așa, iată-ne amintindu-l în acest eseu bening, aproape făcându-ne griji pentru asceza ce-l așteaptă ani buni de-acum încolo. Să-i urăm totuși succes pe noua cale și să auzim numai de bine!