Policentrismul creștinismului contemporan

P

Tite Tiénou este unul dintre cei mai mari misiologi contemporani. ÃŽn anul 1993, într-o articol din Toward the Twenty-first Century in Christian Mission, introducea conceptul de creÈ™tinism policentric. El spunea că – spre deosebire de secolele trecute – putem vorbi acum de o credință creÈ™tină cu mai multe epicentre culturale. Faptul că miÈ™carea creÈ™tină se simte la ea acasă într-o varietate de culturi, repezintă o provocare în ceeea ce-i priveÈ™te identitatea. Precum în cazul indivizilor, o religie se poate cunoaÈ™te mai bine abia după ce are o seamă de relaÈ›ii cu culturi radical diferite. Pentru a fi cât de cât riguroÈ™i, amintim aici încă doi teologi care merg pe aceeaÈ™i linie. Este vorba de Chee P. Choong și Wilbert R. Shenk.

Ideea nu e neapărat nouă. ÃŽncă din primele secole existau patru centre ale creÈ™tinismului: Ierusalim, Antiohia, Constantinopol È™i Alexandria. Pe măsură ce miÈ™carea s-a răspândit, aceste nuclee s-au înmulÈ›it. ÃŽn vremea noastră – datorită fărâmițării confesionale – suntem în faÈ›a unui adevărat spectacol. Aproape nimic nu mai seamănă cu nimic. AceeaÈ™i confesiune are nuanÈ›e diferite în funcÈ›ie de continente, țări È™i chiar regiuni. Devine tot mai dificil de stabilit paradigme, de a trage concluzii universal valabile. Iar aici lucrurile se bifurcă. Teoretic, diversitatea miÈ™cării creÈ™tine este un deliciu a cercetării de specialitate. Practic, aceeaÈ™i diversitate produce o confuzie sporită È™i chiar È™ubrezeÈ™te imaginea creÈ™tinismului. Atât de eterogen, creÈ™tinismul poate fi perceput ca slab È™i irelevant. Cu atâtea voci în interiorul lui, provocările nu vor fi uÈ™or de abordat.

Cu toate acestea, trebuie să fim realiÈ™ti. Dacă aproape niciodată creÈ™tinismul n-a fost monolitic, de ce ne-am aÈ™tepta să fie în prezent. ÃŽntreg noianul de particularități ar trebui să ne facă mai serioÈ™i, mai articulaÈ›i în mesajul ce-l transmitem. Astfel, în pluralismul lumii în care trăim, Vestea Bună ar trebui să răsune tot mai relevant. Avem atâtea culori denominaÈ›ionale, dar sub aspect soteriologic bine-ar fi să proclamăm la fel. Pare o utopie, dar nu văd cum am putea să fim eficienÈ›i într-o asemenea situaÈ›ie. Merită să ne gândim la asta… măcar puÈ›in!

 

comentarii

  • Existau CINCI centre ale crestinismului…al cincilea era ROMA… care ulterior a inceput sa pretinda primatul, aflandu-se in lupta directa pentru aceasta pozitie cu Constantinopole… de fapt, ulterioara Mare Schisma a avut ca actori principali aceste doua mari centre: Roma si Constantinopole!

    • Da, aÈ™a este, din punct de vedere istoric. Roma a prevalat încă de la început în raport cu toate celelalte centre.

Ghiță Mocan

SoÈ›, tătic È™i pălmaÈ™ pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil È™i gata să văd binele chiar È™i unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile È™i iau asupra mea orice povară ce are legătură cu ÃŽmpărăția Lui. Alături de soÈ›ia mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul È™i Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca È™i inevitabilele curiozități – le veÈ›i găsi în conÈ›inutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflaÈ›i mă reprezintă, cu toate frământările È™i modestele mele aprecieri.