Policentrismul creștinismului contemporan

P

Tite Tiénou este unul dintre cei mai mari misiologi contemporani. În anul 1993, într-o articol din Toward the Twenty-first Century in Christian Mission, introducea conceptul de creștinism policentric. El spunea că – spre deosebire de secolele trecute – putem vorbi acum de o credință creștină cu mai multe epicentre culturale. Faptul că mișcarea creștină se simte la ea acasă într-o varietate de culturi, repezintă o provocare în ceeea ce-i privește identitatea. Precum în cazul indivizilor, o religie se poate cunoaște mai bine abia după ce are o seamă de relații cu culturi radical diferite. Pentru a fi cât de cât riguroși, amintim aici încă doi teologi care merg pe aceeași linie. Este vorba de Chee P. Choong și Wilbert R. Shenk.

Ideea nu e neapărat nouă. Încă din primele secole existau patru centre ale creștinismului: Ierusalim, Antiohia, Constantinopol și Alexandria. Pe măsură ce mișcarea s-a răspândit, aceste nuclee s-au înmulțit. În vremea noastră – datorită fărâmițării confesionale – suntem în fața unui adevărat spectacol. Aproape nimic nu mai seamănă cu nimic. Aceeași confesiune are nuanțe diferite în funcție de continente, țări și chiar regiuni. Devine tot mai dificil de stabilit paradigme, de a trage concluzii universal valabile. Iar aici lucrurile se bifurcă. Teoretic, diversitatea mișcării creștine este un deliciu a cercetării de specialitate. Practic, aceeași diversitate produce o confuzie sporită și chiar șubrezește imaginea creștinismului. Atât de eterogen, creștinismul poate fi perceput ca slab și irelevant. Cu atâtea voci în interiorul lui, provocările nu vor fi ușor de abordat.

Cu toate acestea, trebuie să fim realiști. Dacă aproape niciodată creștinismul n-a fost monolitic, de ce ne-am aștepta să fie în prezent. Întreg noianul de particularități ar trebui să ne facă mai serioși, mai articulați în mesajul ce-l transmitem. Astfel, în pluralismul lumii în care trăim, Vestea Bună ar trebui să răsune tot mai relevant. Avem atâtea culori denominaționale, dar sub aspect soteriologic bine-ar fi să proclamăm la fel. Pare o utopie, dar nu văd cum am putea să fim eficienți într-o asemenea situație. Merită să ne gândim la asta… măcar puțin!

 

comentarii

  • Existau CINCI centre ale crestinismului…al cincilea era ROMA… care ulterior a inceput sa pretinda primatul, aflandu-se in lupta directa pentru aceasta pozitie cu Constantinopole… de fapt, ulterioara Mare Schisma a avut ca actori principali aceste doua mari centre: Roma si Constantinopole!

    • Da, așa este, din punct de vedere istoric. Roma a prevalat încă de la început în raport cu toate celelalte centre.

De Ghiță Mocan

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.