Dacă am face un clasament al celor mai neglijate versete din Noul Testament, atunci Ioan 3.25 ar fi undeva în fruntea listei. Aflăm, așadar, cum între ucenicii lui Ioan și între un iudeu, s-a iscat o neînțelegere cu privire la curățire.
Cuvântul folosit în versiunea grecească este zeteseis. Face parte din recuzita școlilor de filozofie ale Antichității și înseamnă căutare prin discuție și controverse. Prin extensie, termenul poate sugera și o anumită dispută sau polemică aprinsă. Fiind un exercițiu folosofic și retoric, aceste zeteseis erau rezervate în special mediului cultivat, având loc în spații de învățământ general recunoscute. Aici se află și originea celebrelor disputationes scolastice ale Evului Mediu.
Acum, faptul că evanghelistul Ioan era un bun cunoscător al culturii grecești nu mai trebuie demonstrat. Tocmai prin bogăția acestor noțiuni, evanghelia sa face o categorie separată. Prin urmare, disputa dintre ucenici și respectivul iudeu a fost aprinsă și elaborată. Nu era vorba de o banală și trecătoare neînțelegere. Avem aici o desfășurare de forțe din punct de vedere retoric și argumentativ.
Miza întregii polemici era legată de problema purității religioase. Era vorba probabil de doctrina despre botez sau spălările rituale. Întreaga acțiune a lui Ioan Botezătorul și a lui Isus era pusă în discuție. Cum botezul era deja un fenoment zonal, evreii rigoriști priveau cu multă suspiciune spre această noutate. Ei erau obișnuiți cu spălări rituale, dar în cadrul organizat al Templului, nu în regiunea Salimului, la Enon. Așadar, avem de-a face cu o noutate de context și nu una de fond. Fiind asociate exclusiv cu Templul, orice spălări rituale organizate într-un alt spațiu erau privite cu suspiciune.
Dincolo de miza textului, polemica din Enon spune ceva despre natura umană. Tradițiile sunt greu de învins. Când ceva similar se întâmplă, dar într-un alt cadru, oamenii nu sunt foarte reținuți. Sunt gata să respingă un întreg fenomen, în numele unui conformism imediat. Or, creștinismul a introdus foarte multe nouăți, punând societatea antică la grea încercare. Nu era simplu să accepți lucruri de o noutate absolută, într-o lume unde tradițiile și cutumele jucau un rol determinant. Sub alte auspicii, cam la fel stăm și astăzi. Modernul are un frison față de dimensiunea colectivă a vieții, însă este foarte vulnerabil în ceea ce privește individualitatea. Pe acest teren se consumă, adesea, o serie întreagă de preconcepții și automatisme. Respingerea mesajului hristic are uneori legătură cu o astfel de atitudine.