„Ploi de toamnă”

P

Ploi de toamnă, reci și dese,

Din urzeală străvezie…

Atmosfera tristă țese

Valuri de melancolie…

Bolta cerului albastru

Împânzită e de jale,

Văzând iarna cea sihastră

Cum pornește-acum de vale. 

Bruma rece o întrece;

Noaptea-ncet se rufișează

Și cu sărutareai rece

Codrul îl îmbrățișează;

El gemând de aspra-i soarte,

Scurge lacrimile sale,

Când frunzișu-atins de moarte

Pică ofilit pe cale;

Ploi de toamnă-ucigătoare

În cadență rară plângeți

Și în suflet greu ne doare

Când nădejdea vieții-o stingeți…

(Maria Baiulescu)

Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.