Piroșca: frânturi poetice

P

Singurul poet evanghelic membru al Uniunii Scriitorilor, Ionatan Piroșca ne lasă moștenire o operă insuficient exploatată. Fără îndoială avem aici o poezie pretențioasă, bogată în figuri de stil și adânc filosofică în abordare. Piroșca se exprima pe sine în fiecare vers, lăsându-te pe tine – ca cititor – să depui efortul înțelegerii. Personal nu știu să fi citit o poezie de-a lui și să nu revin în următoarea secundă asupra ei. Creația lui te obligă la recitire și, implicit, la meditație.

În încercarea de-al aduce mai aproape, vă ofer mai jos câteva strofe din poezii diferite. Le-am ales cu subiectivism (invevitabil, nu?!), dar am încercat să pun ceva cât de cât digerabil. Sunt doar puncte de plecare dar, pentru cei care încă nu l-au întâlnit, pot fi extrem de prețioase. Chiar și pentru cititorii de Piroșca vor fi o dulce delectare…

E atâta liniște lângă Tine,

că însăși lacrima, dac-ar putea,

din caldele-i sclipiri diamantine

ar tot cânta!

(E atâta liniște)

Ca pe-un copil cu inima tăcând

căci încă fericirea ce-i, nu știe,

învață-mă, Te rog, o poezie,

să pot mereu să-Ți mulțumesc cântând.

(Îți mulțumesc)

Alte drumuri, mai curate, mai pline

cu florile primăverii se aștern

sub pasul și tremurător și ferm,

când îl îndrept, Isuse, către Tine.

(Alte drumuri)

Nu-n gând Te strig. O fac cu voce tare,

cum tari sunt pietrele din zid

de temple vechi și din altare,

din piramid!

(Dacă aș fi)

Trec zilele cu omul în ele întipărit

cum s-au întipărit plopii în aerul drumului.

Cineva l-a urnit și l-a denumit

la capătul acumului.

(Trec zilele)

Numai atunci când rănile, ca și cocorii târzii,

se desprind de cuiburile lor înghețate,

numai atunci, cu poemele Tale Tu vii

să le vindeci pe toate.

(Să le vindeci pe toate)

Și gol sau nu, flămând sau nu, Te rog,

în casa mea poftește, Om și Cale…

Îmi vindecă nevăzul cel olog

și-mbracă-mă-n privirile-Ți de zale!

(Privirile-Ți de zale)

comentarii

De Ghiță Mocan

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.