
Cu greu ai fi găsit doi oameni ai diferiți decât ei. Tipologii diferite, Petru și Pavel au mărturisit totuși aceeași credință, chiar dacă au făcut-o în stiluri proprii. Diferiți din punct de vedere temperamental, dar și din punct de vedere formativ, acești doi mari stâlpi ai Bisericii au avut un impact uriaș. Particularitățile stilului fiecăruia nu sunt altceva decât dovezi subtile ale suveranității lui Dumnezeu. Poate și din această cauză tradiția creștină ne obligă, o dată pe an, să ne gândim la ei în aceeași zi (29 iunie).
Potrivit cărții Faptele Apostolilor, există cel puțin șase similitudini între cei doi apostoli. Evanghelistul Luca este echitabil, punând același număr de minuni și predici atât în dreptul unuia, cât și a celuilalt. Așadar:
- PETRU: Ologul de la poarta frumoasă (3.1-11); PAVEL: Ologul din naștere (14.8-18);
- PETRU: Umbra lui Petru care vindecă (5.14-15); PAVEL: Batiste și șorțuri atinse de Pavel (19.11-12);
- PETRU: Succesul declanșează gelozia iudeilor (5.17); PAVEL: Succesul declanșează gelozia iudeilor (13.45);
- PETRU: Primirea Duhului prin punerea mâinilor (8.14-25); PAVEL: Primirea Duhului prin punerea mâinilor (19.1-10);
- PETRU: Învierea Dorcăi (9.36-41); Învierea lui Eutih (20.9-12);
- PETRU: Petru închis și izbăvit (12.1-19); PAVEL: Pavel închis și izbăvit miraculos (16.16-34).
Încurajator acest tablou. Plin de învățăminte. Dincolo de pericope, de fascinația evenimentelor, ne simțim în siguranță observând cum Duhul conducea Biserica. Niciodată nu s-a împiedicat în temperamentul coleric al lui Petru, dar nici în multa erudiție a lui Pavel. Unelte unice în mâna lui Dumnezeu, aceștia doi mărturisit în generația lor cum nimeni n-a mai făcut-o, chiar dacă n-au slujit în aceeși echipă misionară. Întâlnirile dintre ei sunt de asemenea savuroase (vezi și Gal. 2). Totul trimite cu gândul la providența lui Dumnezeu, la grija cu care-Și supraveghea Biserica până la cel mai mic detaliu.
Suntem încurajați de această alăturare. Ea ne oferă șansa unei meditații în oglindă, profundă și pilduitoare. Ea vorbește, în ultimă instanță, de binecuvântarea muncii în echipă, atât de căutată astăzi. Ea vorbește de punerea darurilor împreună, în smerenie și supunere, de proslăvirea exclusivă a lui Dumnezeu și mântuirea păcătoșilor. Ce lecții formidabile!