Să îi punem înaintea ochilor noștri pe bunii apostoli: pe Petru, care, din pricina rivalității nedrepte, nu una, nici două, ci mai multe chinuri a suferit și, astfel, dând mărturie, s-a dus către locul de slavă ce i se cuvenea. Din rivalitate și vrajbă, Pavel a primit premiul pentru răbdarea [sa]. După ce a purtat de șapte ori lanțuri, după ce a fost pus pe fugă, după ce a fost bătut cu pietre, făcându-se propovăduitor și în Răsărit, și în Apus, a primit nobilul nume datorită credinței lui. Învățând întreaga lume dreptatea și ajungând până la cele mai îndepărtate hotare ale Apusului și dând mărturie înaintea conducătorilor, s-a eliberat, astfel, din lume și a fost ridicat către locul cel sfânt, devenind [pentru toți] cel mai important model de răbdare.
(1Clement, trad. Nicolae Mogage, în Părinții apostolici. Scrieri I, Polirom, Iași, 2010, p. 53)