Nu sunt doar trei nume de apostoli. Istoria gândirii creștine încarcă biografiile lui Petru, Pavel și Ioan cu o semnificație unică. Sunt văzuți ca și triada apostolică, adevărate paradigme ale creștinismului universal.
Teologul Emil Bock (1895-1959), colaboratorul apropiat al lui Rudolf Steiner, împarte creștinismul plecând de la cei trei apostoli. Avem astfel creștinismul petrin, creștinismul paulin și, în fine, creștinismul ioaneic. O mică discuție despre aceste creștinisme ne este furnizată în lucrarea Pavel. Contribuții la istoria spirituală a omenirii (Univers Enciclopedic, București, 2008).
Deși E. Bock nu propune o înețelgere riguros cronologică, leagă tipul petrin de catolicism; tipul paulin de protestantism și tipul ioaneic de neoprotestantism. Lucrurile se leagă oarecum. Catolicismul acordă o mare atenție primatului lui Petru, protestantismul este tributar sub aspect dogmatic teologiei lui Pavel, iar neoprotestantismul – cu fărâmițarea lui – marșează oarecum pe legea iubirii a lui Ioan.
O astfel de viziune asupra creștinismului occidental (deoarece ortodoxismul este exclus din dezbatere) este totusi interesantă. Autorul este prudent nu doar din punct de vedere istoriografic, ci și dogmatic. Recunoaște că există elemente pauline și în catolicism, cum există elemente petrine și în protestantism. Nu se poate trasa o linie clară de demarcație. Însă, pe de altă parte, există un anumit specific în fiecare dintre aceste trei tradiții creștine.
Perspectiva biografico-dogmatică sugerată aici are o valoare metodologică. Ea reprezintă o manieră atrăgătoare de a îmbina dogma cu istoria. De asemenea, facilitează o perspectivă comparată asupra diferitelor tradiții.
Să fim așadar atenți la detalii, dar fără a pierde din vedere ansamblul.