Constat că mi s-au înmulțit prietenii. Am peste 4000. Sunt prieteni de feisbuc, dar nu pot spune că-mi sunt mai puțin prieteni. Am mai spus-o cândva: realitatea virtuală modifică realitatea fizică (nu invers). Însuși conceptul de prietenie suferă mutații nebănuite. Un asemenea număr de prieteni este, în realitatea lucrurilor, imposibil. Ai o mână de oameni apropiați și nu reușești să cultivi o relație îndestulătoare…. dar cu 4000. Dar totuși, acceptând să-ți faci un cont (de facebook) și apoi deschizându-le ușa să intre, ei se adună. Între atâtea mii sunt și oaemni foarte apropiați, dar și unii pe care nu i-ai întâlnit niciodată în viața reală.
Eterogen până în ultimul detaliu, grupul prietenilor virtuali se sustrage unei analize coerente. Deși voi încerca să-i clasific oarecum, sunt conștient că mulțimea excepțiilor slăbește schema. Dar totuși. În primul rând îi amintesc pe cei care mă cunosc bine. Ei sunt nucleul dur al listei mele. E vorba de acei oameni care – într-o situație sau alta – au avut de-a face cu mine. Ei știu detalii din viața mea, îmi cunosc familia și slujirea. Pot uneori să înțeleagă anumite atitudini de-ale mele fără nici o explicație. Mi-au fost alături în vremuri de furtună și în vremuri senine. Aceștia sunt capabili să citească printre rânduri, să treacă dincolo de ceea ce postez. Faptul că sunt în lista de facebook este o pură formalitate pentru ei, pentru că mă cunosc din viața reală.
Aș aminti apoi o altă categorie: cei care mă cunosc puțin. Întâlniri răzlețe, scurte și inconsistente, au făcut ca noi (eu și ei) să fim împreună. Cu aceștia am o relație greu de definit. Nici nu putem spune că ne cunoaștem, dar nici invers. Ne-am întâlnit prea rar și prea insuficient să știm bine despre ce-i vorba. Dacă viitorul nu va schimba lucrurile, probabil că vom rămâne pe această poziție distantă, dar colocvială. Probabil că vor continua să le placă sau nu ceea ce postez, activitatea mea în general.
În fine, mai există o categorie – cea mai numeroasă – a celor care nu mă cunosc (personal). M-au văzut undeva, m-au auzit la radio, li s-a povestit despre mine. Întâmplător m-au găsit pe feisbuc și mi-au trimis cererea de prietenie. Poate aveau și așa puțini prieteni în listă, deci gestul are o anumită utilitate. Dar cred că între aceștia sunt și oameni atinși într-un fel de slujirea mea, iar însoțirea noastră virtuală aduce un plus de părtășie. Fiind majoritatea din listă, ei crează o presiune catitativă serioasă. Mă gândesc uneori dacă anumite lucruri vor fi bine înțelese, mai ales datorită faptului că nu ne cunoaștem.
Așadar, iată o mică tipologie a prietenilor mei feisbuchiști. Deloc puțini, aș vrea să-i asigur de egala mea prețuire. Nu am cum să fiu apropiat de toți, dar vă respect chiar dacă pe unii nu vă știu deloc. Click-ul prin care ați intrat în listă mă onorează și mă încurajează în egală măsură. Fie binecuvântarea Domnului peste voi toți. Fie protecția Lui suverană în fiecare clipă a vieții noastre. Și, nu în ultimul rând, fie El Domn și peste relațiile noastre din spațiul virtual.