Nu doar filologii își pun mâinile în cap. Orice cunoscător decent de ortografie și cititor de cărți adevărate poate constata degradarea limbii române. Aud că și pe alte plaiuri e tot cam la fel. Se vorbește prost și se scrie și mai prost. Chinurile la care este supusă limba română sunt de o cruzime înfiorătoare. Dăm vina mereu pe internet și pe tehnologie, uitând că problema e în altă parte. Gramatica se cere însușită fie că ne place, fie că nu. Cultivarea un stil atrăgător, căutarea celor mai sugestive cuvinte de asemenea. Dar cine mai are timp, nu?! Cine se mai gândește la piruete stilistice în vreme ce comuniarea strict utilitară e suficientă?!
Sper ca iutubul ce vi-l recomand să ne înduioșeze oarecum. În timp ce urmăriți un colaj de imagini înfățișându-l pe Grigore Vieru, puteți (re)asculta vocile pereche ale lui Ion și Doina Aldea Teodorovici. Patosul cu care limba română este repusă în drepturi, ingeniozitatea versurilor și melodicitatea piesei transformă poezia Pentru ea într-o capodoperă.
Nu sunt habotnic și nici nu cred că soluția pentru păstrarea limbii române este izolarea ei. Cum ni se spune mereu, limba este un organism viu, care interacționează cu alte culturi. Dar, după cum spune și metafora biblică, de ce n-am scoate din visteria vocabularului nostru și cuvinte vechi și cuvinte noi?! De ce nu le-am armoniza așa cum se cuvine?! Cred că trebuie s-o facem, fiecare în dreptul nostru. Limba natală merită orice sacrificiu…
Pentru ea, pentru limba noastră
P