Păsările lui Johnny Răducanu

P

O zi a pierderii. Muzica românească în general, jazzul în special, pierde un monstru sacru: Johnny Răducanu. Tot mai singur și tot mai bolnav, maestrul a lăsat încet cortina să cadă peste scenă. Asemenea leului care moare în solitudine, departe de ochii curioșilor, Johnny a plecat discret.
Lumea sunetelor cu care ne-a alintat șase decenii va rămâne însă mereu vie. Sonorități numai de el știute ne vor însoți și de acum înainte momentele de melancolie, poate cu mai multă forță. Știindu-l plecat poate vom aprecia mai mult fiecare frază muzicală ce ne-a lăsat-o.
Iutubul de mai jos vi-l ofer ca o palidă evocare a muzicii pline de culoare a maestrului. E vorba, după cum veți vedea, de Păsările albe care se joacă frenetic pe pânza apei. Audiție plăcută vă doresc!

Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.