Cele mai recente articole

„De mână, amândoi să-mbătrânim!”

D

Tu ești un zid, eu piatră de-ncercare În care oricât ai lovi nu o strivești, Tu te înalți vrând să te pierzi în zare, Dar te întorci la Noi să mă iubești!   Tu ești izvor, eu susur ce te-alină Când vuietul furtunilor te-ating, Tu te strecori prin iarba verde frântă, Eu te-nsoțesc prin adieri de vânt!   Tu ești apusul furat de înserare, Eu, însăși înserarea ce-o dorești,  Ne leagă un...

Mulțumire pentru toate

M

Doamne, pentru toată sărăcia sfântă, Pentru calea alba în singurătate, Pentru istovirea cărnii sfâșiate, Pentru cuiul care-n palme mi se-mplântă.   Pentru strălucirea lacrimii curate, Pentru dorul tainic, care-n suflet cântă, Oasele sărmane bine Te cuvântă, Pentru toate-acestea, Doamne, pentru toate.   Pentru că Tu, Doamne, ești nespus de mare, Pentru că Ești Unul în desăvârșire Pentru...

Cred în Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt

C

Cred Într-Unul Dumnezeu: Tatăl Creatorul cum cred ziua și cred noaptea, stelele și norul cred Dreptății-nțelepciunii, Milei și Puterii cum cred Vieții și cred Morții, Zorilor și Serii.   Cred în Dumnezeu-Fiul, Unicului Una, cum cred Crucea și Răsplata, Soarele și Luna cred în Adevărul Veșnic, Taina și Cuvântul cum cred sufletul și trupul, Tunetul și vântul.   Cred în Dumnezeu-Duhul, de...

Primele trei cuvinte din Biblie

P

„La început Dumnezeu…” Primele trei cuvinte din Biblie reprezintă mai mult decât un mod de a începe istoria creației sau o introducere a cărții Geneza. Ele constituie cheia înțelegerii Bibliei ca întreg și ne spun că religia Bibliei este o religie în care Dumnezeu are inițiativa. Ideea este că noi nu putem niciodată să-L luăm pe Dumnezeu prin surprindere. Nu putem niciodată să I-o luăm...

Melancolii despre casă, carte și capricii

M

Lucrul cel mai emoționant pentru un tată e să-și vadă copiii făcând mereu echipă. Oamenii nu se împart în buni și răi, meridionali și septentrionali, inteligenți și proști, sau miile de alte distincții pe care le inventăm pentru a ne anima existența. Ci ei se împart în „cei care îndoaie foile unei cărți” și în „cei care nu îndoaie foile unei cărți”. Primii sunt fericiți. Ceilalți pot să devină...

Misiune în orice vreme

M

Se vorbește tot mai mult în ultimele decenii despre importanța misiunii pentru o înțelegere adecvată și o interpretare corectă a Sfintei Scripturi. Cu toate acestea, se poate constata încă dacă nu opoziții deschise, cel puțin anumite reticențe ori evitări ale subiectului, venind tocmai din spațiu în care acesta ar trebui dezvoltat: cel al studiilor biblice. Cauzele acestor reacții de neîncredere...

Carantina și virtualul

C

N-avem de ales! Claustrați în propriile locuințe, recurgem la ultima realitate ce ne-a mai rămas la îndemână: VIRTUALUL. Nici apelurile telefonice nu mai sunt ce-au fost. După un anumit număr de minute, convorbirea se întrerupe brusc, fără un motiv aparent. Prin urmare, ce-i de făcut?! Ne bulucim din nevoie, spaimă sau plictiseală în spațiul virtual și devenim „mai online ca niciodată”. Vizionăm...

Chivotul și cei doi heruvimi

C

Fragmentul de mai jos, desprins din omiliile patristice, scoate în evidență – printr-o interpretare alegorică – felul în care primii hermeneuți ai Scripturii Îl vedeau pe Hristos în tot Vechiul Testament. Aceast abordare hristologică a oricărui pasaj biblic ne scapă adesea, poate și din cauză că suntem prea preocupați de aplicarea metodei istorico-critice. Dar, să nu mai lungim vorba...

„Iubirea de sine închide foarte tare ochiul inimii”

I

Sunt multe păcatele pe care le facem, dar nu ni se par grele fiindcă, atenți la iubirea de sine și închizând ochii pentru noi, ne mângâiem cu amăgirea noastră. Se întâmplă ca adesea să judecăm ușor greșelile noastre grave și cu asprime greșelile ușoare ale aproapelui… Or știm că iubirea de sine închide foarte tare ochiul inimii. De aici se deduce că ceea ce facem noi și nu socotim a fi...

Despre cele patru chipuri din Ezechiel 1.10

D

Poate vă era dor de o interpretare alegorică de toată frumusețea. Iat-o! Este dintr-un comentariu scris de Grigorie cel Mare (cca. 540-604), unul dintre cei mai mari exegeți ai perioadei patristice. Delectare plăcută! Într-adevăr, oricare ales și oricare creștin desăvârșit prin urmarea Căii lui Dumnezeu este în același timp om, vițel, leu și vultur (cf. Ezech. 1.10). Omul este o ființă rațională...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.