Cele mai recente articole

Botezul Domnului – „un veșnic mister”

B

Asemenea tuturor evenimentelor esențiale din viața Domnului, Botezul rămâne un veșnic mister, a cărui taină nu o putem pătrunde decât în mod fragmentar… Toate circumstanțele capătă aici o semnificație deosebită și fiecare cuvânt este încărcat de înțelesuri multiple. Isus vine la Ioan, care se afla pe malul Iordanului, râu ce a jucat un rol de seamă în viața religioasă a lui Israel, fiind...

Botezul Domnului – mai aproape de om și de istoria lui

B

Botezul lui Isus este receptat ca o repetiție a întregii istorii, în care trecutul este reluat, iar viitorul anticipat. Intrarea în păcatul celorlalți este coborârea în infern – nu numai ca spectator, precum Dante, ci pătimind alături de cei de acolo cu o suferință transformatoare, și astfel sfărâmând și deschizând larg porțile adâncurilor. Este coborârea în casa Răului, care îl ține pe om...

Botezul Domnului – pași spre Răstignire

B

Isus împlinise treizeci de ani. Vârsta cea bună și hărăzită. Mai nevârstnic, omul nu-i decât o nădejde; îl stăpânesc simțămintele și iubirile tuturor; nu-i cunoaște bine pe oameni, nu poate deci să-i iubească cu acea iubire înduioșată și miloasă cu care trebuie să fie iubiți oamenii, iar dacă nu-i cunoaște și nu-i în stare să-i iubească, n-are căderea să vorbească cu greutate, nici putința de-a...

„Lasă Ioane, să împlinim tot ce trebuie împlinit!”

L

Dar poate că va întreba cineva: -Ce dreptate a împlinit Hristos prin botezul Lui? -S-a supus prorocului, iar aceasta era o faptă de dreptate. Așa precum s-a tăiat împrejur, a adus jertfă, a păzit sâmbetele, a ținut sărbătorile iudaice, tot astfel a adăugat și ceea ce lipsea: S-a supus prorocului care boteza. Că era voința lui Dumnezeu ca toți să se boteze atunci… Prin urmare, dacă dreptatea...

Botezul lui Isus – semnul solidarității cu noi

B

Hristos pune prin botezul Său temelia botezului nostru, sau e Cel dintâi care dă ca om acest sens botezului lui Ioan. Nașterea prin botez restabilește pe om în starea primordială, pe care ar fi menținut-o Adam și ar fi moștenit-o urmașii săi, dacă n-ar fi căzut în păcatul originar. (…) Fără să Se facă El însuși păcătos printr-o naștere întru totul identică cu a noastră, El ia răspunderea...

Individ, comunitate, umanitate

I

Apariția omului duhovnicesc în Hristos e centrul istoriei universale. Sfârșitul sau scopul acestei istorii este apariția unității duhovnicești. Lumea veche gravita spre omul duhovnicesc, lumea nouă gravitează spre umanitatea duhovnicească, adică spre acel „Hristos să ia chip în toți” (Gal. 4.19). Acest scop e atins pe două căi: pe calea desăvârșirii personale și pe calea ameliorării relațiilor...

Ioan Botezătorul, noul Moise

I

În urma acestei iluminări, petrecută la hotarul dintre timp și veșnicie, Botezătorul a răspuns Tatălui: „Iată-mă!”, întocmai ca Moise odinioară, și a început să predice spre a trezi pe Israel din amorțire. Misiunea Botezătorului va consta în pregătirea, prin cuvânt, a arătării Domnului. De aceea el se va numi un glas, „glasul celui ce strigă în pustie” (Ioan 1,23). El nu va face minuni, marcând...

„Glasul ce strigă în pustie…”

G

În vreme ce Isus mânuia tesla și colțarul în dugheana Lui din Nazaret, un glas răsunase din pustiu, dinspre părțile Iordanului și ale Mării Moarte. Cel din urmă dintre prooroci, Ioan Botezătorul, îi chema pe iudei la pocăință, vestea apropierea Împărăției cerurilor, propovăduia neîntârziata venire a lui Mesia, îi dojenea pe păcătoșii ce alergau la el și-i cufundat în apa râului, pentru ca acea...

De la Betleem să ne mutăm la Iordan!

D

Nici o sărbătoare nu poate fi trăită doar în ziua aferentă ei. Vechiul Testament ne învață – prin porunca lui Dumnezeu – că evreii nu-și puteau ține sărbătorile decât anticipându-le inițial și apoi savurându-le copios. Astfel, înainte cu câteva zile se cerea o anumită pregătire, așa cum în urmă cu câteva zile se cerea o nostalgiere a sărbătorii. Creștinismul timpuriu a aplicat aceeași...

Hristos – al doilea Adam

H

Când, după mileniile istoriei umanității a apărut primul om duhovnicesc, în care viața naturală a trupului nu era doar luminată de sensul divin al vieții lumii, ci și sfințită de el ca duh al iubirii, a fost o nouă revelație a aceluiași sens ca forță personală vie, în stare să atragă la sine și să-și însușească forța materiei. Dacă primul om natural a fost chip și asemănare a lui Dumnezeu, noul...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.