Cele mai recente articole

Cum se închinau evreii în Sinagogă și ce am moștenit noi din acea închinare?

C

Specificul închinării în Sinagogă a constat în trei elemente: lauda, rugăciunea și învățătura. Întrucât se consideră că modul în care Pavel înțelegea închinarea creștină, în special în Corint (1Cor. 12-14), include aceste aspecte, merită să revenim pentru a observa accentele principale. Lauda. Serviciul de deschidere pe tonul laudei corporative. Principiul talmudic ulterior este enunțat astfel:...

Primul tricolor

P

Ceea ce vedeți în imagine este blazonul cneazului Cândea din Țara Hațegului. Datează din secolul XIII și dovedește organizarea timpurie a românilor. Este vorba de strângerea în jurul unor conducători locali care stăpâneau peste câte un „județ” sau câte o „țară” (cum ar fi: Țara Bârsei, Țara Hațegului, Țara Crișurilor, Țara Maramureșului). Tezaurele de la Cucuteni, Coțofenești, Agighiol, Peretu și...

Discreția și frumusețea conceptului de închinare în Biblie

D

Deși în literatura biblică nu există nicio definire precisă a ceea ce înseamnă sau presupune închinarea înaintea lui Dumnezeu, se poate spune fără grijă că, în erele ambelor Testamente, închinarea își are originea în înțelegerea lui Dumnezeu drept Creator și Răscumpărător. Dumnezeu este aclamat ca Domnul suveran care a adus lumea în ființă (Rom. 4.17), Autorul tuturor lucrurilor existente (Rom...

Debutul iudaismului timpuriu

D

O dată plauzibilă, în jurul căreia a început să se cristalizeze iudaismul timpuriu, poate fi anul 167 î.Hr. În această perioadă este consemnată intrarea în Ierusalim a aghiotantului lui Antioh, pe nume Apoloniu (2Mac. 5.24-25), și profanarea Templului de către acesta. Este însă evident că pluralizarea radicală a iudaismului anterior lui Isus, al cărui simptom și rezultat este Isus, își are...

Haina, dinții și călcătura omului

H

Există un soi de iscusință care e urâciune; cel lipsit de înțelepciune este un nerod. Mai bun e unul cu minte puțină dar cu frică de Domnul decât unul doldora de pricepere, dar care calcă legea. Există o iscusință subțire, dar totodată nedreaptă, și unul care folosește viclenia spre a-și dobândi dreptatea. E câte unul care merge încovoiat de întristare, dar cu lăuntrul plin de vicleșug: își...

Fericit bărbatul…

F

Fericit bărbatul care n-a alunecat cu graiul și care nu e îngândurat de tristețea păcatelor! Fericit bărbatul al cărui cuget nu-l osândește și care nu cade în deznădejde. (…) Fericit bărbatul care cugetă înțelepțește și care gândește cu propria-i pricepere, cel ce-n inima lui cugetă la căile înțelepciunii și-i cercetează tainele; o urmărește ca un hăitaș, în căile ei îi stă la pândă; i se...

Povestea Annei (4)

P

Continuare de AICI, AICI și AICI: Amsterdam e un loc frumos și plin de viață. Îmi plăcea; mă simțeam liberă. Iubeam culturile diferite și modul lor de viață. M-am mutat într-un apartament cu Alina; era al unei prietene de-al ei. Prietena ei venea tot din România; o chema Stela. Stela era drăguță, iar apartamentul era frumos și spațios. Stela lucra multe ore, iar când am întrebat-o cu ce se ocupă...

O altfel de modernitate

O

Discursurile adesea contradictorii asupra lumii în care trăim ne furnizează mai multe dileme decât certitudini. Criticii ultimelor secole adună de la un an la altul mai multe argumente în favoarea decăderii. Cât despre realitatea înconjurătoare, nu facem decât să constatăm cele deja elaborate. Simțim, fără să vrem, că ne îndreptăm spre vremuri sumbre, unde noțiuni ca Dumnezeu, credință, iubire...

Creația, căsătoria și Biserica

C

Ritualul căsătoriei este alcătuit în jurul bucuriei, dar acesta, fidel profunzimii dumnezeiești a Tainei sale, îndrumează spre adevărata sa inimă tainică. Ca să scoatem din această bucurie lumina care o conține, ea trebuie să se înalțe și să ajungă la bucuria martirilor, mărturisitorilor, bucurie care nu strălucește cu adevărat decât la capătul dăruirii totale de sine. În lumina aceasta, putem...

Ce sau cine este BINELE? Dar RĂUL?

C

Într-adevăr, alegerea nu e între Dumnezeu și noi, ci între o falsă imagine despre Dumnezeu și noi, pe de o parte, și realitatea relației care ne leagă de Dumnezeu, și anume că Dumnezeu e locul înfloririi noastre, binele nostru, pe de altă parte. Omul care păcătuiește nu se rănește decât pe sine însușii prin aceea că se lipsește de binele său. A păcătui nu înseamnă a ne însușii un bine care ar fi...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.