Cele mai recente articole

Valoarea Sfintei Scripturi

V

Cunoașterea dătătoare de mântuire… vine dintr-o succesiune de mărturii din Vechiul și din Noul Testament, începând cu cele ale patriarhilor, legiuitorilor și conducătorilor de oști, continuând apoi cu cele ale judecătorilor și regilor, și evoluând spre vremea profeților, evangheliștilor și apostolilor. Cuvintele lor, conținute în Sfintele Scripturi inspirate, nu sunt de pe pământ, ci din...

Bunătățile iubirii

B

Căci ce chip al bunătăților nu are iubirea? Nu dă ea credința ca temelia cea dintâi, care încredințează pe cel ce o are despre existența lui Dumnezeu și a celor dumnezeiești și dăruiește mai mult decât ochiul, care privește la cele ce se arată simțurilor, cunoștința despre acelea celor ce le contemplă? Nu dă nădejdea, care face să subziste pentru ea binele care subzistă ca existență adevărată și...

Agapele: binecuvântări și primejdii

A

Agapa este un lucru curat și vrednic de Dumnezeu; scopul ei este dăruirea… bucuriile pe care le procură agapa au în ele o scânteie a dragostei, care obișnuiește să ne ducă de la mâncarea aceasta pământească la mâncarea cea veșnică… Masa să ne fie deci simplă și ușoară, în stare să ne țină treji, fără fel de fel de condimente, ca să nu ne strice buna noastră creștere. Agapa e o bună...

Cuvânt și faptă

C

Cât de frumos este ca omul să devină teologie. Atunci orice face, și înainte de toate ceea ce face în mod spontan (și numai ceea ce este spontan) este adevărat, mărturisește și vorbește despre faptul că Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu S-a întrupat… Această viață și mărturie teologică sunt o binecuvântare care îndulcește viața omului. E o hrană ce se taie și se dă celuilalt. E ca o băutură ce...

Naturalețea vieții duhovnicești

N

Nu trebuie să uităm însă că în viața duhovnicească există o desfășurare naturală și funcționează legi inamovibile. Când un popor, o lume întreagă, suferă cu răbdare ca un om; când nimeni nu acuză pe altul pentru suferințele sale; când nu devine arogant și nu ajunge la insulte, ci așteaptă cu răbdare; atunci primește drept răsplată o odihnă interioară. Din multa lui durere și din căutare se naște...

Evanghelie și dogmă

E

Evenimentele de la Întrupare până la Înălțare și Cincizecime aduc în lume Biserica în calitate de comunitate liturgică, având conștiință și articulare treimică în unitatea ei… Această nouă familie – Trup al lui Hristos și Comuniune a Duhului Sfânt – a scris Evanghelia, care nu este o expunere sistematică a învățăturii creștine, tocmai pentru că nu e vorba de o doctrină. Isus n-a lăsat un...

Rugăciunea săptămânii (100)

R

Nu vreau, nu doresc să trăiesc mult. Vreau să trăiesc cu Tine. Mult, viu și nesfârșit ești Tu. Vino și fă voia Ta întru mine. Vino când vrei și când socotești Tu. Vino ca o adiere, ca o binecuvântare, dacă socotești astfel. Vino ca un fulger al încercării și arde-mi ființa, dacă crezi că așa trebuie. Știu că ceea ce va urma vizitei Tale, în orice fel ai veni, va fi ceea ce îmi doresc cel mai...

Cine este aproapele nostru?

C

Aproapele nostru nu este doar un însoțitor indispensabil pe căile vieții. El este parte integrantă din existența noastră spirituală. Numai pierzându-se pe sine însuși pentru Dumnezeu și pentru semenul său, fratele său, omul poate găsi adevărata dimensiune a vieții sale. „Cel ceva pierde… acela va găsi.” Numai astfel poate fi restabilită adevărata slavă a persoanei umane, slavă în același...

Căderea și implicațiile ei

C

Adam a avut din belșug harul lui Dumnezeu, dar nu așa cum îl au păcătoșii astăzi. Harul care i s-a dat lui nu includea o confirmare a perseverării în bine, ci alegerea dintre bine și rău a fost lăsată în seama liberului său arbitru. Îngerii au fost și ei creați astfel încât același act al creației care le-a alcătuit firea i-a înzestrat și cu har; dar și ei erau capabili de cădere. Totuși, acest...

Exercițiu de neuitare: Eugen Lovinescu

E

La 16 iulie 1943 se stingea unul dintre cei mai mari critici literari ai nației: Eugen Lovinescu. S-a născut la Fălticeni, în 1881, unde urmează gimnaziul, apoi liceul la Iași pentru a se obține licența în cele din urmă în litere, la Universitatea din București, în 1903 (cu o lucrare despre sintaxa latină). Activează apoi ca profesor la Ploiești și București, remarcându-se inclusiv în spațiul...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.