Au trecut veacuri de când mitropoliții ortodocși emiteau anateme detaliate împotriva protestanților. Ca o complicație necesară, de atunci apărură și mișcările neoprotestante în România, ceea ce lasă în umbră dezbaterile anterioare. Trebuia să înceapă veacul cel nou (XXI) pentru ca o temă îngălbenită de trecerea timpului să fie reluată cu o mai mare pasiune. Nu teoreticieni ai celor două tabere s-au aruncat acum în vâltoarea polemicii, nu cunoscători mai mult sau mai puțin patetici, nu oameni ai dogmelor sau literei. Întreaga dispută a fost mutată în aceste zile în spațiul incert și dubios al politicului. De unde nici nu te-ai gândit sare iepurele partizanismului confesional, nu-i așa?!
Victor Ponta este, de câteva săptămâni, mai ortodox ca niciodată! Ba mai mult: este mai ortodox decât toți ceilalți candidați la președinție. Klaus Iohannis se face „vinovat” de a fi protestant (luteran), într-o țară unde majoriatea covârșitoare sunt de o altă confesiune. Se pare că acesta din urmă a căzut prost pe aceste meleaguri nu doar ca stilistică, ci și ca orientare religioasă. Până acolo merge neobrăzarea premierului, încât Biserica Ortodoxă Română se vede nevoită să ia poziție. Emite un comunicat în care dezaprobă implicarea apartenenței confesionale în discursul electoral, trăgându-l de mânecă pe acest ortodox… prea hotărât.
Cam asta e situațiunea. Tristă și revoltătoare până în cel mai mic detaliu. Imoralitatea actualei puteri devine inimaginabilă. Cât tupeu îți trebuie să folosești propria apartenență confesională pentru a-l denigra pe contracandidatul tău?! Sau de când libertatea religioasă este fraudată de un om care, prin natura poziției sale, ar trebui s-o apere?! Ce nimicnicie trebuie să fi pus stăpânirea pe mintea premierului de insinuează discrepanțe dogmatice pe care nu le cunoaște?! Poți fi atât de infatuat încât să te atingi de lucruri pe care niciodată nu le-ai înțeles și nu le-ai practicat?! Dar oamenii de rând (fie ortodocși, fie protestanți), cei care mai au totuși credință și bun simț, ce vor crede?! Nu cumva, în subliminal, alimentăm polemici interconfesionale gratuite?!
Dincolo de toate acestea, întregul scandal se clădește pe un artificiu răutăcios. Ortodoxia lui Ponta este, în esența ei, o antiortodoxie de care până și Sinodul se sperie. Protestantismul lui Iohannis, chiar netrâmbițat, pare mai de treabă, deși credința este o chestiune intimă. Dar dacă asta înseamnă democrație, adică să te exprimi cum vrei la posturi de televiziune aservite, atunci mă tem pentru soarta noastră. Eticheta nu face omul, așa cum ambalajul nu face conținutul. Să lăsăm polemicile dogmatice în seama celor care știu despre ce e vorba și felul cum să le facă, iar politicienii noștri să treacă la treabă, cu pragmatism și seriozitate. Iar în ceea ce-l privește pe premier, bine-ar face să nu mai adauge încă o rușine la atâtea care-l ajung din urmă, zi după zi.