Optimismul și speranța sunt atitudini radical diferite. Optimismul înseamnă să ne așteptăm că lucrurile – vremea, relațiile interumane, economia, situația politică, și așa mai departe – se vor îmbunătăți. Speranța este să avem încredere că Dumnezeu Își va împlini făgăduințele față de noi într-un mod care ne conduce la adevărata libertate. Optimismul vorbește despre schimbări concrete în viitor. Persoana care are speranță trăiește momentul prezent știind și având încredere că viața întreagă este pe mâini bune. Toți marii lideri spirituali din istorie au fost oameni ai speranței, toți au trăit cu o făgăduință în inimă care i-a călăuzit către viitor fără nevoia de a cunoaște exact cum va arăta asta. Să trăim cu speranță!
(Din Pâine pentru drum,
de Henri Nouwen, Galaxia Gutenberg, 2014, p. 31)