În cartea sa Isus pe care nu L-am cunoscut, Philip Yancey descrie la un moment dat Împărăția lui Dumnezeu. Pornind de la materialul biblic, autorul reușește să creioneze conceptul foarte bine, evidențiind detalii surprinzătoare.
Oi îm mijlocul lupilor, o sămânță minusculă în grădină, drojdie în aluatul de pâine, sare în mâncare, înseși metaforelel lui Isus vorbesc despre o forță secretă care acționează dinăuntru. El nu a spus nimic despre o biserică triumfătoare care va împărți puterea cu autoritățile. Se pare că împărăția lui Dumnezeu funcționează cel mai bine ca mișcare minoritară în opoziție cu împărăția acestei lumi. Când își depășește acest statut, Împărăția, în natura sa, suferă o modificare subtilă. (p. 238)
Este evident că Împărăția lui Dumnezeu operează după un set de reguli diferite de ale oricărei alte împărății de pe pământ. Împărăția lui Dumnezeu nu are granițe geografice, nu are un oraș-capitală, nu are o clădire a parlamentului, nici însemne regale pompoase. Urmașii ei trăiesc în mijlocul dușmanilor, nu separați de ei printr-un gard sau printr-un zid. Împărăția trăiește și crește în ființele omenești. (p. 239)
Nouă, bisericii, urmașilor de azi ai lui Isus, ne revine misiunea de a face cunoscute semnele Împărăției lui Dumnezeu, iar lumea care ne privește va cântări meritele Împărăției prin noi. (p. 245)