În maghiară se numea Oláh Tibor. Figură emblematică a muzicologiei românești, Tiberiu Olah s-a stins din viață într-un 2 octombrie, dar în 2002. Avea o vârstă venerabilă (s-a născut în 1928) și, pentru anii dumnealui, a fost activ până spre final.
A făcut studii la Conservatorul din Cluj și apoi Moscova, urmând ca din 1958 să devină profesor la Conservatorul din București. Devine cu adevărat notoriu susținând conferințe în țară și peste hotare, realizând emisiuni radio și tv, dar și publicând studii de specialitate.
În calitate de compozitor aria sa de cuprindere se întinde de la muzica de cameră la cea de film și chiar teatru. Drept recunoaștere a geniului său i se acordă de-a lungul timpului mai multe premii. Aș menționa doar patru care sunt, după știința mea, cele mai importante. În 1965 obține Premiul Academiei Române; în 1966 pe cel pentru Muzică de film, iar în 1967 este încununat cu premiul internațional al discului Koussewitzky (SUA). Poate ca o culme a succesului dobândit de-a lungul anilor, Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România îi oferă premiul special pentru întreaga creație, în 1993.
Drept omagiu vă ofer una dintre simfoniile maestrului (poate cea mai cunoscută). Se prea poate ca genul să vă surprindă dacă încă nu l-ați întâlnit, dar merită, vă asigur.
Exercițiu de neuitare: Tiberiu Olah
E