Obiceiurile… Săptămânii Mari

O

Aflu din ziarul Curentul despre cum a rânduit Biserica Ortodoxă lucrurile în ceea ce privește Săptămâna Mare. Supranumită Cea mai strictă dintre săptămâni, aceasta se remarcă prin preocupări și rigori de tot felul. Sigur că – în spiritul amintitei confesiuni – toate sunt îndemnuri sau recomandări. Nu e nimic obligatoriu, nu e literă de Evanghelie, dar e bine să ținem seama de ele. 

Înainte de a trage câteva concluzii, îngăduiți-mi să le prezint:

  • Lunea Mare: femeile încep curățenia de Paște. Se scoate totul afară, se aerisește casa ca să iasă toate relele de peste iarnă, se văruiește și se spală totul. “Să nu te prindă Paștele în necurățenie, că te blestemă casa!”
  • Marțea Mare: se aspiră, se dă cu mătura, se spală geamuri și se fac treburile grele pe lîngă casă.
  • Miercurea Mare: ultima zi în care gospodarii mai pot face treburi pe cîmp sau în care se mai spală și se calcă. Din această zi, se spune că bărbații trebuie să stea pe lîngă casă și să își ajute nevestele.
  • Joia Mare: este ultima zi în care se pomenesc morții, iar femeile merg la biserică și împart colaci de post, vin, miere și fructe, în timp ce bărbații aprind focuri rituale în curți. În după-amiaza acestei zile se fac copturile: pâinea, pasca și cozonacul.
  • Vinerea Mare: se ține post negru. Aceasta este o zi în care nu se face treabă sau mîncare, unii se scaldă în râuri pentru a fi sănătoși tot timpul anului și seara se merge la biserică.
  • Sîmbăta Mare: femeile pregătesc mielul sacrificat în această zi, fac ultimele pregătiri pentru masă și scot hainele noi pentru Înviere. Seara se vopsesc ouăle, dacă nu s-au pregătit din Joia Mare, și se face un coș pentru biserică ce conține: ouă roșii, pască, cozonac, sare, usturoi, friptură de miel etc.

Ce spuneți? Nu-i așa că acum, încet-încet, aflăm de unde ni se trag multe din preocupările acestor zile?! Primul element ar fi exterioritatea fiecărei acțiuni. Trebuie curățită casa, trebuie rânduită gospodăria, trebuie pregătite hainele de sărbătoare. Al doilea ține de formalismul întregii scheme. Totul presupune o simplă conformare, o înregimentare într-un sistem de reguli mai degrabă sociale decât religioase. Al treilea element este legat de ritualismul inadecvat din punct de vedere biblic. Mă refer aici la pomenirea morților (o jenă dogmatică pe care ortodoxia o promovează… încă) și la ducerea darurilor la biserică (o alienare subtilă și puerilă din punct de vedere spiritual). Acestea fiind spuse, mai că am desființat cele pomenite mai sus. Poate că asta ne-am și dorit, deși nu aș vrea să citiți printre rânduri nici o brutalitate. Nu e nimic pătimaș în demersul meu, ci doar o chemare la reflecție.

An de an ne luptăm cu spiritul comercial al marilor sărbători. În ultimii ani evit să-mi dojenesc ascultătorii în mod public asupra acestui derapaj… dar asta nu înseamnă că pericolul a dispărut. Încerc doar să clădesc pe ceva pozitiv, ceva ce oamenii să poată pune în loc. Moștenirea tradițională e însă mai mare decât suntem gata să recunoaștem. Presiunea acestor vremuri ne amprentează mai mult sau mai puțin. Așadar, să ne smulgem în chip nobil și vindecător din toate acestea. Să veghem la buna igienă, fără îndoială, dar să știm că sufletul este primordial în raport cu realitatea înconjurătoare. Să ne ajute bunul Dumnezeu!

comentarii

Dă-i un răspuns lui gmocan Anulează răspunsul

  • apuneai„Mă refer aici la pomenirea morţilor (o jenă dogmatică pe care ortodoxia o promovează… încă)„

    Dumnezeu are puterea sa scoata sufletele din iad

      • NU! SUFLETUL OMULUI CAT ESTE PE PAMANT NU SE AFLA IN IAD!
        iadul acesta poate fi ceva la figurat, insemnand grozavia ce o poate da iadul, dar omul nu se afla in iad!
        De fapt, primuii oameni care vor intra de vii in iad sunt Anticristul si Proorocul mincinos…. restul oamenilor vor intra in iad DUPA Judecata ta de la Marele Tron Alb!!!

        Dumenzeu poate salva DE LA iad, nu DIN iad!!!!! Odata ce ai ajuns acolo, NU MAI E cale de scapare…. dreptatea lui Dumnezeu e vesnica!

  • De obiceiuri suntem buni..sa introducem mereu altele, la fel…
    dar sa fim corecti si fideli datei corecte istorice si biblice, deloc!!!
    De ce s-a schimbat sarbatorirea Pastelui in data corecta (14 Nisan, respectiv corespondentul ei in calendarul ns), de ce nu se poate reveni la data corecta (mai ales din cauza asocierii Pastelui de dupa sec IV cu sarbatori pagane in ce priveste sexualitatea si fertilitatea..)…? chiar si daca evreii nu Il recunosc pe Isus Cristos ca Mesia si ca Mielul pascal jertfit pentru ei si in locul lor si, implicit, nu recunosc Invierea Lui, impiedica aceste lucruri sarbatorirea Pastelui la data lui corecta si cu semnificatia lui corecta (cristica), daca tot este sarbatorit desi simbolul lui a fost implinit de Isus Cristos???

    • Cu ce ar ajuta sa fie sarbatorit la acea data „corecta”?
      Sa ne bucuram ca mancam miel, chiar daca nu sarbatorim pastele evreiesc sau pastele crestin la data evreiasca. 🙂
      Nu cand e problema ci cum e sarbatorit. Cu siguranta este nevoie de o „nastere din nou” a sarbatorilor crestine.

      De multe ori detaliile si o puternica ancorare in date exacte ne apropie de un formalism religios, dar si o permisivitate si o permanenta schimbare ne duc inspre un relativism religios.

      Sunt necesare si frumoase obiceiurile si traditiile bune, atat timp cat ele nu sunt mai importante decat esenta unei sarbatori ci o potenteaza.

        • Nu cred ca ma insel. Spre exemplu Sarbatoarea Purim este o sarbatoare instaurata de om, care celebra salvarea poporului evreu, cf. Estera 9:18-23.

          Pe paginile Scripturii nu vad ca Dumnezeu sa fi condamnat aceasta „facatura omeneasca”.

          Oare in logica dumneavoastara ar trebui sa tinem si Sabatul(si numai sabatul)? Daca nu celelalte zile de celebrare sunt facatura omeneasca?
          Dumnezeu a rostit cu privire la ziua de Sabat ca trebuie tinuta si nu am vazut sa fi venit cu o rectificare.
          Cum spunea Abraham Heschel in ziua a saptea intra Sabatul in casele credinciosilor ca o mireasa imbracata de nunta(parafrazare).

          Oare numai in data exacta, biblic corecta (cam greu de demonstrat!), este prezent Dumnezeu la sarbatoare?

          • Alo! Alo! Aici vb de o sarbatoare instaurata din porunca lui Dumenzeu, in Exod 12! Si legiferata in Levitic 23 si in alte parti!
            Atentie la neatentie!
            Isus Cristos a murit in Pastele evreilor, pe 14 Nissan…PUNCT!
            Aceasta e data CORECTA! Nu vrajeala adusa in sec. IV!!!

          • Si ce e asa de greu de demonstrat?
            A 14 zi a primei luni a 14 zi a primei luni….
            ca noi avem alt calendar, e alta discutie! Dar inca exista poporul evreu si calendarul lui cf Bibliei…noi trebuie doar sa convertim data lor in calendarul ns…care anul asta pica in 15 aprilie!

            Casca bine ochii, ca aici avem dovezi, nu ca la Sarbatoarea Craciunului, unde nu nu ne este data data exacta!!!

    • Frate Ghita, te feresti! 🙂
      Chiar azi, joi, 17 aprilie, ati vorbit de plierea Cinei pe Pastele evreiesc si de schimbarea semnificatiei Pastelui!
      E F ADEVARAT ce ati spus…. dar semnificatia schimbata NU NECESITA schimbarea datei corecte! 🙂
      Oricat ati sustine data schimbata, cu orice argumente, forta argumentului biblic VA RAMANE! Isus a murit pe 14 Nissan, nu cabd au hotarat oamenii! De aceea data corecta a Pastelui, cu semnificatia lui schimbata, cristica, este si trebuie sa fie si sa ramana 14 Nisan (respectiv corespondentul ei in calendarul ns, anul acesta fiind 15 aprilie)!!!

  • Domnule Timotei,
    eu nu am nicio problema cu o data sau cu alta ci cu un principiu, acela ca nu este afectata sarbatoarea in functie de data ci in functie de modul sarbatoririi. La unele sunt dovezi asa cum ati afirmat, la altele nu sunt.

    Credeti ca sarbatorind-o in acea data „a 14 a zi a primei luni”, dar sarbatorind-o la fel ca pana acum (generic vorbind), ar schimba cu ceva datele problemei, ar fi mai multa spiritualitate in sarbatoare?

    Dar la Pasti ce sarbatorim, moartea sau invierea? Daca este sa fim exacti, atunci stabilim exact ziua invierii.
    Daca sarbatorim moartea atunci sa nu ii spunem sarbatoare a invierii.

    Dar in ce priveste ziua exacta nu este foarte clar in ce zi a murit, daca sunt analizate textele din Evanghelii.
    De miercuri seara, pana vineri seara orice varianta este luata in calcul ca si posibilitate pentru unii cercetatori.

    Inca ceva, limbajul prea vehement nu cred ca este necesar in ce priveste un dialog si un schimb de opinii, mai ales in mediul virtual, unde nu decibelii stabilesc adevarul ci argumentele.

    • nu ai inteles nimic… nu e vb de spiritualitate, cat de corectitudine, si tinand cont, repet, de toata simbolistica implinita de Cristos si Cristos!
      E vb de data corecta, biblica… poate uiti sau nu stii de ce s-a schimbat data, din ce interese si ce asocieri s-au facut cu sarbatori pagane care au vrut sa fie crestinate, dar de fapt s-a intamplat inversul!
      Sa stii ca, conteaza, chiar daca nu vrei sa intelegi!
      Asa cum omul celebreaza corect ce a instituit el (sarbatoarea Craciunului), asa trebuie sa se intample si referitor la ce a instituit Dumnezeu!

De Ghiță Mocan

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.