Să ducem o viață vrednică de dragostea Celui ce ne cheamă, de viețuirea cea cerească, de cinstea dată nouă. Răstignindu-te pentru lume și răstignind lumea în tine, trăiește cu toată scumpătatea viețuirea cea din cer! Să nu socotești că ai ceva comun cu pământul, pentru că trupul tău nu-i mutat în cer! Ai sus în cer Capul, pe Hristos! Pentru asta Stăpânul, la venirea Lui cea dintâi, a adus și pe îngeri, pentru c să știi că poți trăi pe pământ ca în cer, chiar înainte de a te urca la cer. Să stăruim, dar, să ne păstrăm noblețea, pe care am primit-o de la început, să căutăm în fiecare zi palatele cele împărătești din cer și să socotim pe toate cele de aici umbră și vis. Dacă un împărat de pe pământ te-ar lua pe tine, un sărac și un cerșetor, și te-ar face pe neașteptate fiul său, nici nu te-ai mai gândi la coliba ta, la sărăcia colibei tale, deși nu-i mare deosebire între palatul împărătesc și coliba ta. Așadar și acum, nu te mai gândi la ceea ce erai înainte de a fi înfiat de Dumnezeu! La o viață mult mai bună ai fost chemat. Cel ce te-a chemat este Stăpânul îngerilor, iar bunătățile date ție depășesc mintea și cuvântul. Nu te mută de pe un pământ pe alt pământ, ca împăratul pământesc, ci de pe pământ în cer, de la o fire muritoare la o slavă nemuritoare și nespusă, care se poate cunoaște bine numai atunci când ne vom bucura de ea.
(Ioan Gură de Aur, în Omilii la Matei, PSB 23)