„O portiță deschisă și un popas luminos”

O

Ceea ce s-a întâmplat atunci pe munte a fost iluminarea trupului omenesc al lui Iisus de către Logosul care Și-l împropriase… Din natura divină a lui Hristos purced deci energiile divine care vor îndumnezei preacuratul Său trup, astfel încât ucenicii întrezăresc trupul preamărit, așa cum va arăta acesta după ceva fi îndurat chinurile Patimilor și va fi învins moarte. (…) Hristos S-a descoperit, așadar, în acea clipă sub chipul slavei Sale, anticipând biruința asupra morții, când trupul Său va deveni nestricăcios pentru veșnicie. Deocamdată, minunea reprezintă o portiță deschisă asupra lumii de dincolo și un popas luminos pe calea revenirii Fiului la dreapta Tatălui. Numai după ce Domnul va fi îndurat moartea mucenicească pe Golgota Își va recăpăta pentru veșnicie slava pe care a avut-o la Tatăl mai înainte de întemeierea lumii – pentru aceasta Se va ruga El în noaptea din ajunul Patimilor (In 17,5) – și va dobândi privilegiul unic de a așeza firea omenească, îndumnezeită, pe tronul atotputernicei Dumnezeiri. Schimbarea la Față a fost doar o anticipare a Învierii, menită să deschidă ochii apostolilor și să-i facă să participe, fără a se sminti, la drama înfricoșătoare a răstignirii Domnului lor. De aceea, înainte de a trece prin noaptea întunecată a Patimilor, le-a îngăduit Mântuitorul celor mai apropiați ucenici să privească chipul Său preamărit, scăldat de lumina pururea fiitoare. (…) Schimbarea petrecută pe muntele sfânt este o arvună și o chezășie a transfigurării finale. Prin aceasta minune s-a arătat că firea zidită poate fi preschimbată sub acțiunea harului, că ea este aptă să primească energiile divine și să se îmbrace în lumină… Speranța în transfigurarea întregii creații, ce se va împlini la sfârșitul veacurilor, a căpătat astfel un temei de nezdruncinat. (…) În etapa veterotestamentară, Dumnezeu vorbea totdeauna din nor. De data aceasta însă, intervine un element nou: norul este luminos, ceea ce arată că omului îi este îngăduit a se împărtăși de harul divin. Distanța dintre Creator și creatură nu mai constituie un obstacol în vederea unirii mistice, deoarece, dacă ființa lui Dumnezeu va rămâne pururea mai presus de orice cunoaștere, prin energiile Sale, Dumnezeirea Se va apropia de muritori și îi va sfinți. (…) În comparație cu Botezul Domnului, epifania de pe Tabor marchează un progres. În timp ce pe malul Iordanului a avut loc simpla descoperire a Treimii, de data aceasta celor trei apostoli le este dat a cunoaște ceva din însăși slava Sfintei Treimi.

(Natalia Manoilescu-Dinu)

Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.