Orice bucurie adevărată ca și orice tristețe adevărată ne vine dinăuntru. Lumea exterioară cu iluziile ei încântătoare sau cumplite nu poate decât să ne rătăcească și să ne împiedice regăsirea cu noi înșine. Trebuie să căutăm drum spre ceea ce este mai lăuntric în noi înșine dacă vrem să gustăm pacea care depășește înțelegerea. Știu toate acestea, dar și eu însumi sunt, din nenorocire, cineva pentru care lumea exterioară există. O mireasmă, o pată de culoare mă cufundă în reverii din care îmi vine greu să ies uneori. Și ceea ce mai există pentru mine, într-o măsură aproape de neînchipuit, este lumea amintirii. E suficient un nume, o dată mâzgălită pe-o carte, sau o adresă pariziană pentru a trezi suferința care nu adoarme niciodată pe deplin.
(Julien Green,
Jurnal, 7 ianuarie 1952)