„Simone, fiul lui Iona, mă iubești?” – spune Isus. Există o lume întreagă în această întrebare, o lume a invitației personale și a provocării, a refacerii ființei umane în urma neloialității și a dezastrului, a remodelării epistemilogiei însăși, întrebare legată de modul în care cunoaștem lucrurile, pentru a corespunde noii ontologii, întrebare legată de ce anume compune realitatea. Realitatea învierii nu poate fi „cunoscută” numai din interiorul lumii vechi a degradării și a renegării, a tiranilor și a torturii, a neascultării și a morții. Dar aici e miezul chestiunii. Repet: interiorul lumii prezente (cu toate că este, în același timp, și asta); este, în primul rând, evenimentul definitoriu al noii creații, al lumii care se naște odată cu Isus.
(Din Surprins de speranță,
de Tom Wright, Metanoia, Oradea, p. 105 și urm.)