De la o zi la alta așteptam evenimentul. Intra în firescul lucrurilor ca, mai devreme sau mai târziu, papa Francisc să-l întâlnească pe emeritul papă Benedict XVI. Imaginile vorbesc de la sine, iar ineditul situației fascinează. După cum știm, papii abdică foarte rar, ceea ce face ca o astfel de întâlnire să nu (prea) aibă loc. Or, tocmai această stare de fapt face evenimenul și mai atrăgător.
Nu mă îndoiesc de încărcătura emoțională a întâlnirii. Aș spune că fiecare a fost încercat de emoții egale. Pentru fiecare dintre ei era o situație unică. Tehinc, fiecare dintre cei doi există datorită celuilalt. Nu se știe ce-au discutat, însă ne putem imagina concretețea dialogului. Papa Francisc are privilegiul de a-și putea consulta înaintașul, dar și Benedict XVI are oportunitatea de a-și sfătui succesorul. Se pare că au profitat din plin de această oportunitate.
E foarte posibil să mai asistăm la astfel de vizite. Dacă lucrurile vor sta așa, atunci fostul papă nu va cădea (atât de repede) în uitare. Proeminența papei Francisc nu trebuie să știrbească meritele incontestabile ale precedentului. Din punct de vedere eclezial suntem puși în fața unui tablou rarisim. Să fi papă, dar celalalt încă să nu fi închis ochii. Foarte interesant și provocator!
O întâlnire previzibilă
O
sa speram ca vaticanul avea nevoie de doi papi ca sa se hotarasca sa faca ceva mai mult pentru cei care au nevoie.
Să sperăm…