Există în opera oricărui gânditor autentic o perspectivă centrală, integratoare, un nucleu generator al viziunii sale asupra lumii, perspectivă sau nucleu legate nu numai de o concepție proprie, mai mult sau mai puțin originală, dar și de o anume disciplină intelectuală, considerată preferențial drept o disciplină-pilot, cu valoare hermeneutică fundamentală sau cu mare putere de cuprindere a problemelor pe care le implică realitatea dată a obiectului de studiu și de meditație. Sunt, de exemplu, gânditori care adoptă o perspectivă filosofică, alții care o preferă pe cea științifică sau estetică, sau morală, sau economică, sau politică și așa mai departe, situându-se în cadrul uneia sau alteia cu o concepție care le aparține într-o măsură mai mare sau mai mică și din unghiul căreia văd, studiază, apreciază și interpretează lumea.
(Florin Mihăilescu, referitor la Mihai Ralea,
în lucrarea Introducere în opera lui Mihai Ralea, 1997, p. 22)