Kerry & Chris Shook ne propun să întoarcem clepsidra. Dacă în urma unui diagnostic terminal orice om își schimbă radical gândirea și trăirea, de ce nu am face-o fără boală. Chiar așa! Ideea mi s-a părut genială. Cei doi scriitori pornesc cronometrul ultimelor 30 de zile.
Dacă mai ai doar o lună de trăit se numește cartea publicată la editura Scriptum (Oradea, 2011). Prefațată de Rick Warren, această numărătoare inversă face bine oricui. Prinși în malaxorul vieții de zi cu zi, angrenați în proiecte de tot felul, nu mai avem parcă forța de a ne opri în loc. Ne învârtim bezmetic în jurul micilor interese, lăsând ca viața să treacă pe lângă noi. Ceea ce ne propun autorii aici este să conștientizăm valoarea ficărei zile și să o trăim la înălțime. Viața este un dar de la Dumnezeu, nu putem face orice cu ea.
Pentru a finaliza bine călătoria, ni se recomandă să luăm notă de trei probe. Conștienți sau nu, toți suntem puși în fața acestor examene. Primul dintre ele este examenul influenței asupra celorlalți. Indiferent de mediul în care ne învârtim suntem responsabili de relațiile noastre. Pe marea întinsă a relațiilor trebuie să ne situăm mereu corect. Este oare simplu?! Mă tem că nu. Autorii nu sunt străini de subtilitățile și complexitatea situației în care ne aflăm. Ființă socială, omul este mereu expus greșelii de tot felul. Spiritul dominator sau cel servil sunt doar două dintre pericole.
Al doilea este examenul bogăției, sau a posesiunilor noastre în general. Predispoziția noastră firească față de posesiuni nu are de-a face cu valoarea acestora. Toți am văzut oameni în pragul sărăciei care se leagă puternic de puținul lor. A avea are o relație directă cu a fi. Lucrurile au stat în felul acesta de când e lumea. Virtutea care se cere aici este detașarea. Să ai ca și cum n-ai avea. Să trecem testul încrâncenării în raport cu micile noastre bogății pământești. Scriptura este plină de avertismente în această privință.
Al treilea este examenul ascultării, dar o ascultare înțeleasă în sens plenar. Este vorba de acea ascultare activă, împlinitoare, reerențioasă. Ni se propune acea ascultare de care Hristos a dat dovadă în raport cu Tatăl Ceresc. O ascultare-abandon în care voia Lui să primeze și planurile Lui să fie duse la îndeplinire. Fiecare zi reprezintă o nouă provocare, fiecare gând trebuie subordonat acestei ascultări. Dumnezeul nostru se așteaptă să trecem și această probă cu succes.
În fine, trebuie să mai spun că această carte e chiar relaxantă. A nu se citi prin relaxare inactivitatea suspectă a minții. Nu. Cartea îți pune mintea și inima la lucru, dar o face într-un mod curtenitor. Nu te agasează, nu te dădăcește. La finele perioadei respective (30 de zile) constați că ești mai înțelept și mai bucuros. Citind-o în fiecare zi permiți autorilor să pună încă o cărămidă la edificiul tău sufletesc.
În loc de încheiere vă ofer trei citate alese aproape întâmplător:
Ascultă de Dumnezeu căci El îți pune la dispoziție suficient timp cât să faci tot ce trebuie să faci, astăzi, și toată viața ta. El nu îi dă suficient timp să faci ceea ce cred alții că trebuie să faci. Pentru a afla dorina lui Dumnezeu cu privire la tine, trebuie să petreci timp cu El și să asculți ce-ți spune, după care să împlinești voia Lui.
Noi nu decidem datele de pe piatra noastră funerară. Viața noastră se află în mâinile Sale. Există însă un lucru asupra căruia deținem control într-o foarte mare măsură. Noi decidem cum vom trăi liniuța de unire.
Cât de minunat ar fi să-ți trăiești viața în așa fel încât să nu fie nevoie să schimbi nimic atunci când afli că mai ai doar o lună de trăit!
Vremea mărturisirilor este binevenită oricând! Cel puțin așa se zice de la amvoane.
Când am văzut cartea respectivă am pregetat să o iau de pe raft să o răsfoiesc. M-a enervat la culme titlul.
Oricum, faptul că ați ales să o prezentați îi oferă o oarecare notă pozitivă, dar totuși nu înțeleg un lucru?!
Cum să citești, să cugeți, să reflectezi etc, la „30 de meditații pentru o viață fără regrete”?
Dacă ar fi așa, cartea este o adevărată comoară! Oricum, sper să nu aflăm de la nimeni care este pus în situație! Cu atât mai mult dacă ne este un apropiat.
inactivitate suspecta a mintii.iti apartine expresia?e adevarat ca nu am citit demult o carte care sa accepte o inactivitate a mintii dar e graitoare expresia ca sa realizam la ce te referi.
Da, interesant si totusi infricosator.sa primesti verdict 30 de zile, chiar daca nu ar fi datorat bolii. Nu cred ca e ceva ce putem sti ca am face dinainte iar ipotetic vorbind putem imagina si gandi multe iar „examenele”respective cred ca ar trebui sa le sustinem si sa promovam chiar daca nu cu nota maxima,imposibil de altfel,macar cu una de trecere fara a simti presiunea sfarsitului iminent.
Da, expresia îmi aparține. Într-adevăr că viața exemplară va rămâne ca un deziderat permanent dar merită încercat. Cartea este de o simplitate izbitoare, fără a deveni însă banală. Mă bucur că am reușit să te pun într-o oarecare măsură pe gânduri, Cristina. După știința mea este și prima dată când comentezi pe blog, așa că aprecieri speciale.
Înțeleg bine ezitarea ta. Și eu sunt circumspect la astfel de titluri, dar crede-mă cartea aceasta are substanță. Nu pot spune același lucru despre alte cărți cu titluri similare.
Lectrură plăcută.
Multumesc pentru recenzie frate Ghitza! Motivant chiar titlul cartii. Mi-au placut mult citatele pe care le-ati aduagat la sfarsit. E bine ca autorii ne lasa mai mult timp de trait, intr-o luna poti sa mai schimbi cate ceva dar daca ar fi fost doar 24 de ore era un pic deprimant, ca nu ai timp decat sa iti iei la revedere de la cei dragi si sa spui: „Doamne primeste-ma ca vin”:)
Mă bucur că ți-a plăcut, Tony.
Să ne ajute Domnul să ne pregătim pentru Cer.