Formula-cheie a decretului prin care Nero, temutul împărat roman, a interzis creștinismul. Non licet esse vos – o condamnare la moarte semnată în alb pentru toți creștinii din Roma și împrejurimi. Ajuns împărat la 17 ani, după o manevră criminale a mamei sale, Agrippina cea Tânără, Nero s-a doveditunul dintre cei mai sângeroși persecutori. Pentru a ajunge pe tron a fost nevoie ca fiul legitim al împăratului Claudiu – Britannicus – să fie renegat de acesta, după o lungă presiune din partea tinerei sale soții. Agrippina venise în căsătorie cu micuțul Nero și-l impusese în ciuda neconstituționalității acestui fapt. E bine de știut aceste detalii, pentru că felul în care Nero a fost împins în față îl va urmării întreaga domnie.
Lactanțiu scria: „Nero era deja împărat când Petru a sosit la Roma; (Petru), săvârşind unele minuni pe care le făcea prin puterea dată de Dumnezeu, i-a convertit pe mulţi la dreptate şi I-a înălţat lui Dumnezeu un templu de neclintit în credinţă. Fiind înştiinţat despre acestea, de îndată ce a aflat că nu numai la Roma, ci peste tot, zilnic, o mare mulţime renunţa la cultul idolilor şi, blestemând vechea credinţă, trecea la noua religie, şi fiindcă era un tiran blestemat şi ticălos, Nero s-a apucat să dărâme templul divin şi să nimicească dreptatea: fiind primul dintre persecutorii slujitorilor lui Dumnezeu, l-a răstignit pe Petru şi l-a omorât pe Pavel“.
Despotismul a atins astfel paroxismul. Are cineva dreptul să decidă cui îi este permis să existe?! Unii și-au luat acest drept și, în numele lui, și-au ucis semenii. Secolul XX are și el exemple dramatice în aceeași notă. Și totuși, în ciuda persecuțiilor care s-au născut odată cu creștinismul, urmașii lui Hristos au continuat să se înmulțească. Furia împăraților nu a reușit să stârpească o mișcare născută în inima lui Isus, apoi continuată de ucenicii Lui. Caracterul invincibil al creștinismului ar trebui să ne umple de speranță. Să ne liniștim inimile înainte Lui, continuând să fim cât mai relevanți cu putință.