Nu fiți supărați pe mine că nu am avut timp să vă spun că sunt fericită, dar trebuie să înțelegeți că nu mai am 18 ani și ideea de a mă căsători nu e suficientă ca să-mi pierd capul de tot. Sunt foarte fericită, sunt sigură, dar nu mă gândesc la căsătorie toată ziua. Mai sunt și celelalte ale vieții, toate suferințele cumplite ale oamenilor, vremurile grele pe care le trăim și, mai ales, certitudinea morții. Față de asemenea lucruri, o căsătorie nu poate fi decât un foarte fericit incident, care poate că se va dovedi a fi preludiul unor lucruri foarte, foarte triste, căci, la urma urmelor, de ce aș fi eu veșnic fericită și departe de toate relele, când toți ceilalți suferă?
(Dintr-o scrisoare a lui Claire Mauriac, fiica celebrului scriitor François Mauriac,
adresată mamei ei la 5 decembrie 1945)