Nu este adevărat că toate codurile de comportament uman sun relative și reflectă presupuneri culturale și aranjamente economice care nu au în mod obligatoriu autoritate. Nu este adevărat că nu există dreptate absolută și nedreptate absolută. Nu este adevărat că felul în care ne comportăm e determinat în întregime de mediu. Și nu este adevărat nici că a încerca să impui norme morale e o prezumție de infailibilitate arogantă și nejustificată; dimpotrivă, pe termen lung este o condiție necesară a fericirii omului, și chiar a supraviețuirii lui. Ceea ce este adevărat e că fiecare ființă omenească rațională este liberă din punct de vedere moral, capabilă să reacționeze la valorile morale absolute și să aleagă binele sau răul.
Avalanșă argumentativă desprinsă din cartea Dușmanii societății scrisă cu măiestrie de Paul Johnson. Apreciez inițiativa editurii Humanitas de-a publica această carte în condiții grafice excepționale.
Aici – ca și în multe alte ocurențe – Johnson apără valorile iudeo-creștine. Nu o face militant, agresiv, ci inteligent și curtenitor. Punând sub semnul întrebării întreg postmodernismul curent, autorul încearcă să ne arate cât de întoarse pe dos sunt vremurile pe care le trăim. Ridicându-se împotriva generalizărilor gratuite și a reducționismului desuet, el ne oferă o cale mult mai sigură. Suntem chemați să ne întoarcem la absoluturi, la tradiții, la antiteză. O reformare a stilului în care gândim realitatea s-ar impune cu prisosință. Vom fi în stare s-o realizăm?! Iată o întrebare ce ar trebui să ne sâcâie suficient.