Dacă vom compara omul secolului XX cu cel al secolului anterior, vom observa o enormă diferență între ei. În timp ce altădată călătorul putea să contemple, de la fereastra trăsurii, lenta defilare a peisajelor, astăzi, șoferul zăvorât în mașină sau călare pe motocicleta pe care accelerează la maximum nu-și mai permite plăcerea de a admira peisajul, pentru că privirea îi este continuu solicitată de noi și noi imagini, succedându-se fără încetare. Desigur, altădată omul ajungea la sfârșitul călătoriei mult mai obosit, dar era doar o oboseală fizică, în timp ce călătorul de azi se confruntă cu o oboseală mintală mult mai greu de suportat decât cea fizică.
E adevărat că acum trăim mai mult. Corpul se apără mai bine de boli, deoarece, datorită progreselor medicinei și descoperirii unor noi medicamente, speranța de viață s-a mărit. În schimb, psihicul nostru a devenit mult mai vulnerabil și, tocmai de aceea, este nevoie să ne luăm toate măsurile de apărare.
(Andrée Roberti,
Cum să devii propriul psihanalist, Trei, București, 2007, p. 17)