Spre deosebire de alți ani, azi mi-am petrecut sărbătoarea de 1 Decembrie în Alba Iulia. Este un oraș cu profunde rădăcini istorice, cochet și molcom, numai bun de sărbătoare. A stat, precum un străjer, atent la fiecare mișcare pe care-o făcea România din vremuri străvechi. Anul acesta manifestarea a constat într-o paradă militară bine regizată. Ni s-au perindat pe dinaintea ochilor soldați și ofițeri, amfibii și autospeciale. Până și un elicopter masiv ne-a trecut pe deasupra capetelor, spintecând aerul rece și luptându-se cu vântul tot mai aspru ce-i stătea împotrivă.
Am avut senzația că totul s-a petrecut conform graficului. Mulțimea de oameni, unii cu stegulețe și fulare tricolore, era pigmentată cu bărbați îmbrăcați fie în daci, fie în romani. Până și copii de câțiva anișori am văzut echipați astfel. Cântecele patriotice n-au lipsit, cum nici snobismul aferent. Întreaga atmosferă te punea într-o dispoziție patriotică mai intensă decât dacă ai fi fost în altă parte (în fața televizorului, de exemplu). Recunosc, a fost o bună ocazie să mă întreb și eu cât de patriot (mai) sunt. Am aflat deja prea multe despre istoria demitologizată a nației și am trăit cu mâhnire tumulul ultimilor ani. Dar, cu toate acestea, locuiesc și slujesc aici. Întâlnesc adesea oameni de bizuială, gata să facă orice pentru idealuri mai înalte decât ei înșiși.
Așa că, în tot noianul frământărilor, mi-a venit în minte o expresie ce-am folosit-o curând. Fiind intervievat în avans de RVE Timișoara pentru această zi, am spus acolo că „nimeni nu poate fi spectator în țara sa”. Acum, după ce ziua cea mare s-a scurs, rămân la aceste cuvinte. Cred tot mai mult în rugăciunea pentru țară și în implicarea noastră dincolo de zidurile propriilor biserici. Năzuiesc la mai multă lumină pe cerul patriei mele, în ciuda multor opinteli și derapaje. Văd în generația ce vine după mine un alt pragmatism care sper să fie bine valorizat în viitor. Sunt tot mai sensibil la simbolurile naționale și tot ce-mi confirmă obârșia, dar rămân deschis oricărei provocări. Acesta e modul în care doresc să spun cu fapta și nu doar cu vorba: LA MULȚI ANI, ROMÂNIA!