
Pavel, acoperit cu lanțuri, cu urme de lovituri de bici, cu răni, era mai strălucitor decât cei care aveau porfiră și coroană. Că era mai strălucitor, că spusele mele nu-s o lăudăroșenie, au arătat hainele lui. Pune peste bolnavi mii și mii de coroane de aur și tot atâtea haine de porfiră, și nu vei putea micșora deloc fierbințeala bolii! Dar, când se apropiau de trupurile celor bolnavi hainele lui Pavel, toată boala era alungată. Și e firesc. Dacă tâlharii nu îndrăznesc să se apropie când văd semnele cele împărătești, ci fug fără să se întoarcă, cu mult mai mult fug bolile și demonii când văd semnul acela: Crucea! Pavel purta Crucea nu doar spre folosul lui, ci ca să-i facă pe toți la fel cu sine și să-i învețe pe toți să o poarte. (…)
Dregătoriile din lumea aceasta atunci par mai mari, când le are numai un singur om; cele duhovnicești, dimpotrivă: atunci mai cu seamă strălucește cinstea, când sunt mulți părtași dregătoriei celei duhovnicești, când cel care are această dregătorie nu este unul singur, ci se bucură mulți de aceleași cinstiri. (…)
Pavel pretutindeni un singur lucru urmărea: folosul credincioșilor, pacea, înțelegerea; și pretutindeni se păstra pe el pentru propovăduirea Evangheliei…
(Cuvântarea a VII-a la Sfântul Apostol Pavel, de Sfântul Ioan Gură de Aur, PSB 14, serie nouă, pp. 297-298)