Nu ne suntem suficienÈ›i nouă înÈ™ine. Avem, structural vorbind, nevoie de încă cineva. Ființă socială, omul este mereu în căutarea companiei. O oferă È™i o primeÈ™te cu aviditate, se bucură de beneficiile ei È™i-i îndură, cu stoicism, ratările. Oricât de rănit ar fi cineva în plan relaÈ›ional, întotdeauna va căuta – fie È™i inconÈ™tient – alte È™i alte apropieri. AÈ™a cum spunea undeva Gabriel Liiceanu, înaintăm în viață înconjuraÈ›i de un zid afectiv.
Cartea ce v-o propun se clădește pe conceptul de companie. Scrisă de Max Lucado și publicată, în 2011, la editura Scriptum (Oradea), este o binefăcătoare călăuză devoțională. Intitulată Salvatorul de lângă tine, ea se înscrie perfect în genul cu care Lucado ne-a obișnuit. Să apreciem hărnicia editurii Scriptum care traduce constant (și prompt) astfel de cărți pentru suflet. Subtitlul lămurește conținutul până la ultimul detaliu: Suficient de aproape ca să te poată atinge; suficient de puternic ca să te poți încrede în El. Iată, așadar, o pledoarie pentru suveranitatea și gentilețea lui Dumnezeu în ipostazele vieții. Paleta argumentelor scripturale este foarte largă, ceea ce pune cititorul într-o stare de introspecție necesară. Te întrebi aproape la fiecare pagină dacă nu cumva, din diverse motive, încrederea ta într-un astfel de Dumnezeu a fost lacunară. Încerci sentimente contradictorii care, în final, îți fac bine și te purifică.
Alcătuită din două părÈ›i – oameni și locuri – cartea ne oferă ipostazieri concrete ale prezenÈ›ei lui Dumnezeu.  El este prezent lângă oricine, iar pleiada e alcătuită din oameni dubioÈ™i (vameÈ™ul Matei),  descurajaÈ›i (pescarul Petru), suferinzi (orbul din naÈ™tere), îndureraÈ›i (Maria È™i Marta), chinuiÈ›i (îndrăcitul din Gadara) È™i istoviÈ›i spiritual (Nicodim). Toate aceste întâlniri ne sunt prezentate cu lux de amănunte, oferindu-ne curaj È™i speranță. Cât despre locuri, ÃŽl găsim pe Isus în intimitatea Mariei, în cotidianul vieÈ›ii din Nazaret È™i în interogaÈ›ia curioasă a Templului. Urmându-Și destinul, Isus ne apare în cel mai neaÈ™teptat loc: râul Iordan, cerând să fie botezat de Ioan; dar È™i în cea mai neaÈ™teptată pustie, unde este ispitit. El este în primejdioasa furtună, pe muntele Schimbării la Față, dar È™i în agonia finală a tăcerii de la Calvar. Iată-L implicat în cele mai neaÈ™teptate întâlniri, dar È™i în cele mai neaÈ™teptate locuri.
Lecturând-o îți dai seama că toate acesturi gesturi hristice au fost pentru tine. În fond, autorul dorește să te convingă de concretul umblării cu Dumnezeu. Sub semnul fascinației, această umblare este de fapt un itinerar al credinței. Niciodată nu trebuie să te îndoiești de prezența Lui, iar El niciodată nu se va dezice de tine. Nici un contemporan nu I-a fost mai aproape de cum ești tu și nici o situație nu-i este inoportună. Dumnezeirea Sa alege să strălucească în mijlocul umanității noastre, în cadrul strâmt al limitelor proprii. Este multă încurajare aici. Se cere doar încredere și tenacitate de copil. Să le dobândim, apoi să le împărtășim celor de lângă noi.