
Specialiştii în chimie analitică sunt cu adevărat uimitori. Imaginaţi-vă ce înseamnă să poţi detecta prezenţa unei substanţe cu o concentraţie de unu la un triliard. Asta ar însemna o picătură de alcool într-o cantitate de apă dintr-un şir de vagoane-cisternă întinse pe o distanţă de zece mile. La fel de impresionanţi sunt şi chimiştii care creează baterii, adezivi, cerneluri, filtre de apă, procese de reciclare pentru hârtie şi plastic, cipuri de silicon pentru computere, detectoare de fum şi de monoxid de carbon şi carburant pentru rachete. Tot ei găsesc şi posibilităţi de a înlocui grăsimile nesaturate din mâncare, lucru care o preocupă atât de mult pe doamna profesor Gussow şi nu numai.
Apoi sunt chimiştii care se specializează în materiale sintetice. Medicamentele, coloranţii, detergenţii, agenţii de ignifugare, noii refrigeranţi şi aditivii pentru creşterea eficienţei benzinei sunt domeniul lor. Ingeniozitatea chimiştilor care lucrează cu polimeri ne-a adus plasticul pentru pungile de sânge, lentilele de contact, CD-urile, blaturile de bucătărie, panourile solare şi valvele artificiale, dar şi costumele ignifugate pentru pompieri şi vestele antiglonţ care salvează vieţile poliţiştilor.
Contribuţia chimiştilor la calitatea vieţii noastre este incredibilă, dar am fi naivi să credem că aceste lucruri nu vin cu nişte riscuri. În viaţă totul se plăteşte: astăzi suntem îngrijoraţi că avem plastifianţi în sânge, că aerul conţine dioxină, apa conţine produse secundare din procesul de clorinare, iar mâncarea reziduuri de pesticide. Adevărul este însă că dacă am aflat despre aceste lucruri, asta se datorează dezvoltării unor tehnici chimice sofisticate, iar dacă avem nevoie de soluţii, acestea vor veni tot din partea chimiştilor. Merită să mai spunem şi că oricâte probleme ar fi creat manipularea chimică, acestea sunt cu siguranţă mai mici decât cele care au fost rezolvate cu ajutorul ei.
(Fragment din Știința între adevăr și aberație, de Joe Schwarcz, Ed. Niculescu, București, 2011)