„Ne-am ales cu domnul Eminescu”

N

15 ianuarie – o zi cu semnificație națională. Este ziua când ne aducem aminte într-un mod ilustru și elaborat de marele poet Mihai Eminescu. Criticii literari se întrec în eseuri de specialitate, copiii la școală sunt puși să învețe din poeziile lui, oamenii de rând prind și ei în graba zilnică ceva din savoarea sărbătorii.
Cu această ocazie vă ofer și eu această melodie superbă despre cel supranumit poetul național. Veți recunoaște inspirația, vocile și sinconizarea perfectă a soților Doina și Ion Aldea Teodorovici. E o melodie omagială pentru Eminescu, o melodie care poate vorbi mai mult decât un discurs academic. Sigur, exegeza asupra operei eminesciene trebuie să continue. Dar tare mi-aș dori ca această operă să coboare și la baza societății noastre. Aș fi încântat să aud tot mai mulți adolescenți îndrăgostiți de marea poezie, tot mai mulți (și populari) recitatori. Până una-alta, să savurăm acest iutub, alăturându-i alte comentarii și trăiri… eiminesciene.

comentarii

Lasă un răspuns la gmocan Anulează răspunsul

  • in anii adolescentei,eleva la liceu fiind,eram realmente indragostita de Eminescu si de opera lui…am compus multe poezii in cinstea lui,chiar si o varianta a celebrei poezii”Sara pe deal”,am incercat sa-i imit stilul creator…dar atunci cand Domnul mi-a deschis ochii,si am vazut cu adevarat Lumina care vine de sus,m-am oprit,fiindca am inteles ca ceea ce faceam era o nebunie…acum ,dupa multi ani,inca ii admir stilul creator,si probabil o voi face intotdeauna,dar am un regret…ce bine era daca Eminescu,si-ar fi pus in slujba Divina,geniul creator!…mare pacat!..

    • Resimt aceeași întristare în ce-l privește pe Eminescu. Și eu mă gândesc cu nostalgie la un alt deznodământ pentru el și opera lui. Atâta genialitate merita o cauză mai înaltă. Dar, dincolo de această amărăciune ce-o împărtășim, rămâne un punct de referință a culturii române (și nu numai).

De Ghiță Mocan

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.