Pe măsură ce înaintăm în citirea Scripturii ne întâmpină taine tot mai multe. Dacă apuci calea mării pe o corabie mică, te temi mai puțin când ești aproape de țărm, dar pe măsură ce te îndepărtezi în largul mării, se ivesc o mulțime de temeri și bănuieli, urcând și coborând pe valurile care se umflă și scad, o copleșitoare spaimă pune stăpânire pe suflet și tremuri de groază la gândul că ți-ai încredințat viața pe o corabie atât de mică față de imensitatea nesfârșită a valurilor.
Un asemenea sentiment se petrece în sufletul meu, sărac în vrednicii și slab cu duhul, care cutează să înfrunte un atât de vast ocean de taine. Însă, dacă prin rugăciunile voastre ne va învrednici Dumnezeu de o adiere prielnică a Duhului Sfânt, după o călătorie favorabilă în domeniul Cuvântului, vom ajunge, nădăjduim, la limanul mântuirii.
(Origen, din „Omilia IX. Făgăduința făcută lui Avraam”, trad. pr. Prof. T. Bodogae, PSB vol. 6, Scrierile Părinților Apostolici, București, 1981)