Dumnezeu e deplinătatea desăvârșită a ceea ce este El; limitele generozității, puterii, vieții, înțelepciunii, bunătății sunt fixate numai acolo unde se întâlnesc cu contrariile lor, dar Dumnezeu nu are opus, căci este dincolo de neființă sau negație, transcendând orice compoziție sau antinomie; Dumnezeu este numit simplu, în primul rând în acest sens al deplinătății totale. Mai mult, a spune că El este tern înseamnă a spune nu doar că El e fără început sau sfârșit, ci că este fără nici un fel de extensie sau succesiune; natura divină nu cunoaște trecut sau viitor și nici succesiune, ci este asemenea unui ocean nesfârșit de eternitate; nu este timp, deși timpul izvorăște din El.
(David Bentley Hart,
Frumusețea infinitului, Polirom, 2013, p. 256)