Mormântul gol: cea mai grea rană făcută pământului

M

Un singur mormânt a existat, în istoria lumii, la intrarea căruia a fost rostogolită o piatră și pus de pază un grup de soldați pentru a nu permite ca mortul care fusese depus acolo să învie: mormântul lui Hristos, în seara de Vineri, numită apoi Sfântă. Putea oare exista un spectacol mai ridicol decât acei oameni înarmați, atenți cu toții pentru a supraveghea un cadavru? Însă faptul era că santinelele fuseseră puse de teamă ca mortul să nu meargă, ca acela tăcut să nu vorbească și ca inima străpunsă să nu revină la palpitația vieții. Spuneau că el murise, știau că murise, afirmau că nu va învia și totuși vegheau!…

Garda slujea pentru a împiedica violența; sigiliul, pentru a împiedica înșelăciunea. Trebuia un sigiliu și aveau să-l pună dușmanii; trebuia o gardă și le revenea dușmanilor să o dispună. Chiar de dușmanii trebuiau să fie semnate certificatele morții și ale învierii. Păgânii, prin natura lor, erau satisfăcuți că a murit Hristos; iudeii, prin Lege, erau mulțumiți de moartea lui Hristos… Regele trona înconjurat de garda Sa. Lucrul cel mai uimitor al acestui spectacol de vigilență asupra unui mort era că dușmanii lui Hristos se așteptau la înviere, iar prietenii nu se așteptau. Scepticii erau cei care credeau; și credulii acei care nu credeau. Înainte de a fi convinși, ucenicii au pretins dovezi. În cele trei mari scene ale dramei învierii, găsim o notă de tristețe și necredință.

(Viața lui Cristos, de Fulton J. Sheen, Sapientia, Iași, 2015)

Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.