Observatorul cultural dă publicității o interesantă scrisoare adresată patriarhului Bisericii Ortodoxe Române. Pretextul justificat a petiției are legătură directă cu Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului. Printr-o hotărâre a sinodului, acestuia i s-a retras dreptul de semnătură datorită vârstei înaintate. Cardiologii, psihiatrul și neurologul mitropolitului, alături de ceilalți consilieri ai săi afirmă clar aberația hotărârii. În opinia lor (și cine-l cunoaște mai bine decât cei din preajmă), mitropolitul este în continuare deosebit de agil sub aspect intelectual, perspicace și capabil să conducă de facto destinele mitropoliei.
Cândva credeam că a fi prea tânăr e grav. Acum îmi dau seama că și senectutea ridică serioase probleme. Deși alți mitropoliți au fost și unii încă sunt în funcție deși au aceași vârstă cu Corneanu, în cazul acestuia din urmă lucrurile stau diferit. Cum am putea interpreta gestul?! Greu de spus acum și aici, și mai ales greu de afirmat de către mine care nu sunt din rândurile Bisercii Ortdoxe. Un lucru însă știu: imediat după Revoluție am fost impresionat (ca și adolescent) de mea culpa mitropolitului Corneanu. Mă așteptam ca și alți înalți prelați ortodocși să-i urmeze exemplu, dar n-a fost să fie. Și mai stiu un lucru. Acest mitropolit longeviv a dezvoltat în ultimele două decenii relații cordiale inclusiv cu neoprotestanții. Colegii și cei câțiva prieteni slujitori ce-i am în Banat mi-au confirmat fără ezitare acest lucru.
Așa că, nu pot să nu îmi pun câteva întrebări. Oare nu cumva mitropolitul Corneanu a devenit o persoană incomodă pentru vâfrul ierarhiei ortodoxe? Apropierea ecumenică față de celelalte culte nu trage și ea greu în cântarul sinodal? Opiniile uneori radical diferite față de ceilalți mitropoliți nu vor fi contat și ele acum? Nu știu de ce am bănuieli nu tocmai… ortodoxe. Pare că a fost așteptat la colț, pare totul minuțios regizat. Deocamdată cazul Corneanu mie îmi lasă impresia unor polițe pe care sinodul i le plătește. Nu ar fi primul caz postdecembrist, doar că este cel mai actual. Omul acesta nu a avut niciodată o atitudine servilă, iar cutezanța lui ar trebui să ne dea de gândit.
Personal asteptam sa il interzica cumva. Insa, ochii lui si zbarcitura pielii vor fi cele mai oficiale si hotaratoare semnaturi.
Și eu aveam aceeași așteptare.
Îmi place detaliul cu ochii și ridurile. Superb!
Sunt sigur că mai marii BOR au căutat multă vreme un prilej nimerit să îl poată înlătura pe Nicolae Corneanu, care nu de puţine ori s-a dovedit a fi incomod pentru cei mai mulţi dintre „talibanii ortodoxiei”. Au fost voci foarte vehemente chiar la vârful ierarhiei ortodoxe, care au cerut răstignirea lui odată cu mâna pe care a întins-o greco-catolicilor, dar nu au reuşit să o facă. Acum aş crede că apele s-au mai liniştit şi tocmai de aceea parcă nu aş îndrăzni să cred că mitropolitul este „lucrat” mai ales pentru că actualul patriarh, Daniel, s-a bucurat la instalarea în scaunul patriarhal de sprijinul deschis şi fără rezerve al lui Corneanu.
Se prea poate ca într-adevăr vârsta mitropolitului bănăţean şi starea sa de sănătate să fi condus spre o astfel de decizie a Sfântului Sinod. Cel puţin aşa aş vrea să cred.
În orice caz, Nicolae Corneanu a creat aici la Timişoara un adevărat model de acceptare şi colaborare între diferite denominaţii creştine. N-am să uit unul din interviurile acordate de mitropolit în primii ani după revoluţie unei publicaţii timişorene, în care elogia eforturile evanghelistice ale unei biserici evanghelice intr-unul din cartierele rău famate ale oraşului. Apoi nu pot uita ocazia în care am stat alături de el la amvonul Bisericii Elim din Timişoara unde a dovedit încă o dată că nu ţine cont de barierele confesionale. Contribuţia lui Corneanu la climatul de bună înţelegere şi colaborare în planul vieţii religioase aici în Banat nu poate fi contestată. Sper ca acest climat să nu se vicieze. Sper…
Lămuritor ce spui. Este oarecum din interior, să zic așa. Mi-a plăcut amănuntul cu mitropolitul la Elim. E mare lucru să avem astfel de exemple, într-o țară unde încă unii dintre evanghelici nu-și pot înmormânta morții în cimitirele comunale.
Îmi place să cred că nu e o“lucrătură” la mijloc.Dacă nu, e regretabil ceea ce se întâmplă.Am fost 5 ani student în Timișoara și îmi amintesc că Mitropolitul Banatului se bucura de o apreciere deosebită.Ce să mai vorbim de gestul său extraordinar imediat după revoluție!Minunat!