Una dintre legile lui Murphy decretează: Nimeni nu se îmbolnăvește în zilele de miercuri, atunci când sunt o mulțime de lucruri de făcut, ci numai în zilele de sărbători și la sfârșit de săptămână.
Alături de această lege, mai sunt și alte citate populare care vorbesc despre activismul zilei de miercuri. Situată la mijlocul săptămânii lucrătoare, ea este un fel de apogeu. Concentrarea noastră ar trebui să atingă punctul ei maxim. Se presupune că e o zi cu spor, o zi în care toate trebuie să ne iasă. E ziua în care n-avem voie să ratăm. Dacă miercurea nu facem ce avem de făcut, șansele vor scădea pe zi ce trece. Se va apropia weekend-ul, când motoarele se încetinesc iar determinarea noastră scade.
Această percepție angajantă asupra zilei de miercuri spune și ea ceva. Spune că omului îi e greu să înceapă (chiar și săptămâna), iar apoi destul de repede începe să sfârșească. Se pare că nu putem rămâne prea mult într-o maximă activitate. Prefațăm ziua de miercuri cu luni și marți, apoi ne grăbim s-o stingem oarecum în joi și mai ales vineri. Dar, să încheiem pe un ton pozitiv: este ziua năzuințelor celor mai înalte, ziua în care suntem cel mai în formă (sau ar trebui să fim). Doamne ajută!