Așa spunea Cristian Cioacă, după ce a fost condamnat la 15 ani de închisoare pentru lovituri cauzatoare de moarte. Grație lui Dan Diaconescu, acest personaj a ajuns unul dintre cei mai cunoscuți români ai momentului. L-am mai putea ocoli? Nicidecum! După un proces greu, de anduranță, justiția a anihilat mitul „crimei perfecte”. Deși cadavrul lipsește iar condamnatul nu recunoaște, probele există. E greu să crezi că cineva (chiar și justiția română) s-ar putea juca într-un asemenea caz. Prin urmare, devine limpede că soția lui Cioacă a căzut sub loviturile (de profesionist?!) ale acestuia.
Această este rezoluția juridică pe care o salutăm cu maxime aprecieri. Dar să-l auzim pe condamnat ce are de spus înainte de încarcerare. Nu e supărat (doar) pe completul de judecată, nici pe părinții Elodiei, nici pe cei care au răpus (pe bună dreptate) OTV-ul. Nici vorbă! El e supărat pe România, adică pe țara care-i suportă rânjetul de ani buni. După ce ne spune că-i este rușine de țara lui, conchide ștrengărește: „V-am pupat!”. Serios? Nu-mi spune una ca asta. Am auzit că în spatele acestui patetism se ascunde dorința lui de a pleca spre alte plaiuri. Omul este european… doar că trebuie să-și amâne puțin voiajul. Până una-alta, va trebui să ajungă într-un mediu mai puțin prielnic și lipsit de cameramani.
Să nu ne încrâncenăm, totuși, prea tare. Nu doar Cioacă s-a săturat de România, ci mai toți infractorii prinși, judecați și condamnați. Abia se rostește sentința și, brusc, toți ar vrea să ne părăsească. De ce tocmai atunci?! De ce n-au făcut-o înainte?! Aha. Știu de ce. Înainte erau prea ocupați, iar aceste plaiuri mioritice păreau atractive. De ce România e bună doar când putem s-o folosim?! Iată o întrebare ce-aș pune-o unor astfel de oameni. Fie-vă scârbă de România înainte de a comite acte de corupție, delapidări și crime. Nu ne-am indigna deloc! Dar nu după ce probele se adună iar condamnarea vă paște. Sentimentul e bun dragii mei, doar că e prost plasat.