Mărturii de la Revoluție (1)

M

Deja erau foarte mulți oameni – ruși, americani, unguri și sârbi. Și la Timișoara au creat un fel de acțiuni de diversiune. Adică în ce constau? Chiar au fost atacate unitățile militare. Ori, timișorenii n-ar fi făcut niciodată așa ceva. Și există niște dispozitive care funcționează pe unde electromagnetice de joasă frecvență. Nu infrasunete, nu. Unde electromagnetice de joasă frecvență. Adică cele care sunt compatibile cu undele pe care le emite în mod normal creierul. Ei, undele astea care sunt generate de niște scule speciale irită foarte tare creierul și te determină să faci niște chestii pe care în mod normal nu le faci. E, și trupele alea care au venit și s-au instalat pe la noi pe aici – mai ales rusești – probabil au folosit asta. Acestea de fapt sunt niște tehnici de luptă para-psihologică și psihologică. Și existau trupe cu așa ceva. Și acum avem și noi câte ceva, dar suntem slăbuți. Au folosit asemenea dispozitive, de au creat acea animozitate și acea revoltă a oamenilor, de i-a scos pe străzi. Plus că au fost și câțiva care creau… în jurul lui Tokes acolo la Timișoara sigur au fost din ăștia trimiși special care au creat primul sâmbure de mișcare. Pe urmă folosind și aceste chestii de a zgâlțâi, de a zgândări masele, plus doi-trei oameni infiltrați în școli. ‘După mine, înainte’. Și na, mulțimea se adună și se creează acea mișcare. Dar ăștia erau pe străzi. În schimb, ăia nu atacau unitățile. Și au fost oameni împușcați de santinele. Fiindcă acuma, santinela era în post, avea muniție la el. Venea să-i dea în cap. Ăla ce să facă? Să stea să-i dea în cap? L-a împușcat.

(George Costache era un tânăr locotenent-major din Armata Română atunci când la Timișoara au izbucnit revoltele împotriva regimului comunist.)

Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.