Marea și cerul… la orizont

M

Deși nu cred în mitul poetului național (ar fi o nedreptate față de ceilalți), rămân un împătimit al lui Mihai Eminescu. Mai puțin cunoscută (cred eu), poezia Între nouri și-ntre mare , în lectura lui Adrian Pintea ne poate stârni reverberații sufletești. Acesta ar fi și scopul pentru care vă ofer iutubul de mai jos…

comentarii

  • Da, Poetul Mihai Eminescu nu este Naţional! El este unul din cei mai mari Poeţi ai Literaturii Universale! Nu sunt mulţi de acord cu acest punct de vedere, tocmai pentru faptul că Eminescu ne-a fost „ascuns”. (Şi nu ştiu lucrul acesta.) De către cei care l-au asasinat, şi mai apoi de cătrei cei care au urmat acestora, în „rânduirea” Istoriei noastre, a Românilor! Se ştie deja, şi se vorbeşte „fără fereală” de faptul că Poetul a fost asasinat şi nu a murit ca urmare a unei anumite boli. Sifilis, cum au încercat denigratorii să rămână cunoscut în istorie…

    Da, Poetul Mihai Eminescu nu este un Poet Naţional!

    • rsiunea asasinatului este tot mai vehiculată. Cât despre genialitatea lui Eminescu… numai de bine. Să nu uităm că el avut o contribuție însemnată și în domeniul prozei și a jurnalisticii din epocă.

  • Eu zic ca totusi sa nu exageram cu poetul nostru national sau universal. A fost un poet bun, cu momente de sclipire, de genialitate chiar, dar e mai potrivit sa fim decenti in evaluare.
    Cat despre viata mai putin „ortodoxa” a poetului argumentele sunt destul de puternice.
    Faptul ca a fost asasinat tine mai mult de o teorie a conspiratie si nu de o realitate obiectiva.

    • Din punct de vedere moral ar fi multe de spus. Ai dreptate. Eminescologii confirmă și o înclinație foarte puternică spre ocultisă și practici yoga. O evaluare obiectivă scoate la iveală tot felul de detalii de genul. Aprecierile noastre sunt strict literare.

  • Îmi pare rău că am comentat! Am provocat o blasfemiere! Simt , ca şi cum aş fi aruncat diamante…aiurea…

  • Nu te culpabiliza, dragul meu. E gratuit ce faci. Nu am perceput ce ai spus ca o blasfemie. Te asigur de asta. Iar metafora cu diamantele… nu cred că ar fi cazul aici.

  • Stimate, Crestin, consider ca fiecare avem dreptul la o parere, iar aceasta parere o expunem in functie de modul in care interpretam argumentele pe care le avem la indemana.
    E riscant sa afirmam ca ceea ce detinem noi, la nivel de informatie si argument, poate fi considerat „un diamant”, mai bine am lasa pe altii sa afirme acest lucru, asa nu vom risca sa credem ca am facut risipa.
    Sfatul meu pentru dumneavoastra este sa aveti o abordare echilibrata atat in exprimare cat si in interpretarea unor situatii sau informatii, „blasfemia si diamantul”, analizati ca si termeni ce descriu o situatie, informatie etc tind sa fie cam extremisti.

  • Eminescu a fost (si) preferatul meu din toata literatura celor patru ani de liceu si nu numai…coincidenta sau nu, chiar subiectul pentru bacalaureat a fost tot din Eminescu…..prea simplu folosim cuvantul ¨noroc¨pentru orice reusita, dar stiu ca acolo nu a fost noroc ..revenind la Eminescu, ca om de cultura, a fost exceptional…pacat de sufletul lui…

    • Frumos comentariu, Daniela!
      Faci o distincție necesară între Eminescu-poetul și Eminescu-omul. Această distinctie se impune aproape la toate marile personalități ale lumii.

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.