Mania cardului de sănătate

M

cardDe parcă n-am fi avut destule, uite încă o manie, proaspătă. Se distribuie cardurile de sănătate, iar unii români le resping. Evident că gestul are o conotație religioasă, pentru că – citit invers – cuvântul CARD înseamnă: DRAC. Bunăoară, măicuțele de la mânăstirea Dobru din județul Neamț au cerut alte modalități de monitorizare a sănătății. Cum ar putea să-l „aducă” pe „dracu” tocmai în mănăstire?! Alții, mai ortodocși decât patriarhul, îl descriu ca pe Mașina Diavolului, un fel de făcătură care-l aduce pe necuratul în portofel. Or, în aceste condiții, cum ar putea ei să pună mâna pe așa ceva?!

Situația este pe cât de hilară, pe atât de dureroasă. Nu e vorba de puritani cinstiți, ci mai degrabă de fanatici pustii. E un caz clasic, am putea zice. Fanatismul se agață mereu de lucruri exterioare și face legături fără nicio logică. Încarcă obiectele cu puteri magice, transformând viața de credință într-un simulacru. Nu veghează asupra atitudinilor, ci este atras de fapte exterioare irelevante. Forma ia locul conținutului, ritualul se substituie trăirii autentice.

Ce simplu ar fi de-ar sălășlui dracul într-un cuvânt, citit de la dreapta la stânga?! Ce ușor detectabilă i-ar fi prezența dacă s-ar lega de un obiect neînsuflețit! Dar, în vreme ce crează diversiuni de tot felul, el continuă să-și facă lucrarea în viețile multora dintre semenii noștri. În loc să vegheze asupra inimii, ei luptă împotriva unor himere sub pretextul unei adevărate bătălii spirituale. Să ne fie mai degrabă milă de ei și, în măsura în care putem, să-i ajutăm să înțeleagă. Subtilitățile diavolului sunt mult mai perverse decât am crede uneori, iar lupta este mult mai crâncenă. Biruitori nu sunt cei care cad în ridicol și recurg la tot felul de superstiții, ci aceia care-și dozează efortul spiritual de la o zi la alta. Cu sau fără cardul de sănătate, provocările vor rămâne mereu aceleași. Să fim realiști!

Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.