Mai mult decât un simpul tâmplar!

M

Isus a fost meșteșugar întru cele pământene, mai înainte de-a fi Făuritor de suflete; a fost sărac, mai înainte să-i cheme pe calici la ospățul împărăției Sale. Nu S-a născut printre avuți, într-o casă bogată, într-un pat așternut cu puf și purpură. Coborâtor dintr-un Rege, trăiește în dugheana unui lemnar; Fiu al lui Dumneze, S-a născut într-un staul. Nu face parte din tagma celor mari, din aristocrația războinicilor și a bogătașilor, din sinedriul preoților. Se naște pe treapta cea mai de jos a poporului de rând, sub care stau numai pripășiții, orbeții, fugarii, robii, ucigașii și prostituatele. Când nu va mai fi muncitor cu brațul, ci duhovnicesc, va coborî și mai jos în ochii celor sus-puși; Își va căuta prietenii în acea plebe nemernică, mai prejos decât plebea. În așteptarea zilei în care Isus, mai înainte să coboare în iadul morților, va coborî în iadul celor vii, în alcătuirea tagmelor în care sunt împărțiți muritorii de când lumea, Isus nu-i decât un biet meșteșugar.

Meseria lui Isus e una dintre cele patru meserii mai vechi și mai sfinte. Dintre îndeletnicirile de rând, aceea a țăranului, a zidarului, a fierarului și a lemnarului sunt cele mai adânc înrădăcinate în viața omului, cele mai nevinovate și mai cucernice. Războinicul se schimbă în prădător, corăbierul în pirat, neguțătorul în vântură-lume. Pe câtă vreme țăranul, zidarul, fierarul și lemnarul nu trădează, nu pot trăda, nu se păcătoșesc. Mânuiesc lucrurile cele mai de rând, pe care sunt ținuți să le preschimbe, în văzul lumii, întru obștească folosință în alte lucruri neascunse, trainice, adevărate, nemăsluite. Țăranul sparge brazda și scoate din ea pâinea, pe care-o mănâncă sfântul în scorbura lui și ucigașul în ocnă. Zidarul cioplește piatra și înalță casa, casa săracului, casa regelui, casa lui Dumnezeu; fierarul înroșește și îndoaie fierul ca să-i dea ostașului paloș, țăranului plug, dugherului mailul; lemnarul taie și prinde-n cuie scândura, ca să facă ușa ce apăra casa de tâlhari și patul în care vor muri hoții ca și cei cu suflet curat.

(Din Viața lui Isus,

de Giovanni Papini, Orizonturi, București, 2012, p. 40 și urm.)

Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.