
Succesul în teologie depinde de faptul de a te afla într-o relație corectă cu Dumnezeu. Când cineva se află într-o relație corectă cu Dumnezeu, toate celelalte relații ale persoanei respective devin și ele corecte. Știindu-ne iertați de Dumnezeu, avem și noi puterea să-i iertăm pe alții. Și lucrul acesta face parte din „cunoașterea trăită” a Scripturii. Întra-adevăr, s-ar putea să nu fie deloc exagerată că scopul ultim al interpretării biblice este realizarea unei relații corecte cu Dumnezeu, cu ceilalți și cu sine însuși. La urma urmei, adevărul creștin se află în slujba iubirii creștine. Dacă mă folosesc de limbajul reformatorilor și al teologilor de profesie, dar sunt lipsit de o credință personală în Hristos, teologia mea nu are decât valoarea zgomotului unei tobe. Și chiar dacă aș dispune de darul creării unor sisteme teologice coerente conceptual și de puteri analitice capabile să îndepărteze obiecțiilor liberalilor, dar nu am o nădejde personală în Dumnezeu, nu sunt nimic. Și chiar dacă mă dau pe mine însumi rezolvării disputei între supra și infralapsarianism, apărării ineranței sau învățăturii Catehismului Westminster, da, chiar a versiunii sale mai lungi, în așa fel încât să-l pot spune pe dinafară, și înainte și înapoi, dar nu am dragoste, n-am realizat nimic.
(Din Teologia primă,
de Kevin J. Vanhoozer, Logos, Cluj, 2016, p. 44)