Samuil Micu (1745-1806) a fost preot român greco-catolic, teolog, istoric, traducător, scriitor, poet, filozof, iluminist, reprezentant al Şcolii Ardelene, luptător pentru drepturile naţionale ale românilor din Transilvania. Deși o personalitate ilustră, biografia sa nu trece dincolo de studiile de specialitate. Copiii noștri află de el fie din întâmplare, fie datorită unei sugestii concrete. Și totuși, acest mare român a deschis orizonturi inedite la vremea sa.
Spre exemplu, a fost primul poet român care a utilizat rima albă. Această noutate stilistică o întâlnim în poezia În sfânta și marea Sâmbătă care este, de fapt, un elogiu adus pogorârii lui Isus în Locuința Morților. O ispravă și mai însemnată o constituie prima carte din cultura românească scrisă cu litere latine și cu ortografie etimologică. Este vorba de Carte de rugăciuni pentru evlavia omului creștin, publicată în 1779. Lucrare devoțională prin execelență, având un text simplu și ușor atrăgător, aceasta se va bucura de o largă popularitate în rândul oamenilor cultivați. Scopul era să-l ajute pe credincios să se roage, nu neapărat să-l învețe teologie.
În felul acesta, printr-o carte de rugăciuni, limba latină pătrunde în spațiul livresc al României. Gratitudinea ce-ar trebui s-o purtăm spațiului greco-catolic n-ar mai trebui pusă în discuție, iar acesta nu este decât unul dintre argumente. Dacă Școala Ardeleană n-ar fi mișcat lcururile într-o nouă direcție (mult mai corectă și profitabilă), e ușor de presupus întârzierea la care am fi fost condamnați.
În fine, latinitatea noastră literară se leagă de rugăciune. Poate lucrul acesta ar trebui să ne pună pe gânduri. Istoria însăși ne obligă la o devoțiune adâncă și personală, iar o astfel de mărturie poate fi percepută inclusiv ca o invitație.
Când ne uităm însă în jur, sufletele ni se mâhnesc până la deznădejde. Atât de puțină rugăciune sinceră și individuală. Atât de multă demagogie – chiar și în spațiul religios – și atât de puțină devoțiune autentică. Să ne reconsiderăm, așadar. Să ne evaluăm bine faptele și închinarea!