In momentul de fata, noi nu avem puncte de vedere nobile pentru ca lumea este innebunita de politică. Ceea ce ar trebui facut este sa depolitizam cultura si sa culturalizam pe oamenii politici. Dar, in acest moment, toata lumea nu vede decat prin ochii politicii, iar evadarea o constituie sportul.
Cred ca asistam la o abrutizare de proportii de care sunt in mare parte vinovati intelectualii. Ei nu stiu ca politica, in principiu, o organizare a raporturilor umane posibile in cetate, a devenit o enorma dezorganizare. Intr-adevar, nu se poate organiza de dragul organizarii; se organizeaza pentru ca oamenii sa poata face ceva, adica se organizeaza pentru ca ei sa traiasca o viata ”culturala”. Ce inseamna aceasta viata culturala? Inseamna a da oamenilor posibilitatea sa gandeasca fiecare de unul singur si sa ofere colectivitatii rodul gandirii lor, pentru a permite individului sa se dezvolte, sa gandeasca. Or, noi suntem dominati de ratiuni de stat care permit totul: genocide, mascare, punerea la respect a intelectualilor. Adica moartea spirituala.
Nu traim un moment de cultura. De altfel, se stia. Spengler spunea bine… el recomanda tinerilor din timpul sau sa nu se mai ocupe de literatura sau de proiecte artistice pentru ca traim acum intr-o ”lume a civilizatiei”, spunea el, si nu intr-o lume ”a culturii”.
Sentința era pusă de Eugen Ionesco, într-un interviu acordat în 1978. Abrutizarea culturală de care vorbea nu era o noutate, doar că scriitorul o resimțea în intensitatea ei. Reducționismul politicului este necruțător. Totul este privit prin ochii civilizației, sau cel puțin așa se pretinde. Numai prin sport omul mai scapă oarecum. Năzuința lui Ionesco era totuși o utopie?! Poate fi depolitizată cultura și culturalizați politicienii?! Iată întrebări redundante de care nu scapă nici un modern.
Responsabilii direcți rămân intelectualii. Doar ei mai pot face ceva în plan conceptual și social. Dar oare intelectualii nu sunt și ei seduși de puterea politică?! Iată o altă întrebare spinoasă. Să nădăjduim totuși că va fi bine, tot mai bine. Și asta nu doar pe un plan, ci pe toate planurile. Dacă este cu putință…