Se întâmpla în anul 1940 chiar în inima Londrei. O cunoscută librărie a fost bombardată în timpul unei vaste operațiuni, dar flăcările n-au ajuns-o. O parte dintre rafturi și majoritatea cărților au rezistat. Un tinerel își ia răgazul ca, printre ruine, să le răsfoiască. Poate venise aici și-n vremuri mai bune sau poate acum o face pentru prima dată. Oricum ar sta lucrurile, fotografia este o frescă de istorie culturală.
Dragostea de carte nu poate fi înfrântă de vicisitudinile vieții. Cine citește în vremuri bune, citește și în vremuri rele. Cine și-a hrănit mintea și inima din cărți, va reveni la ele chiar și în mijlocul haosului. Viața nu poate fi trăită doar prin percepțiile imediate. E prea puțin să înmagazinezi doar informația ce-ți parvine prin simțuri. Trebuie să evadezi dincolo de tine însuți și de imediatul tău. Când citești, noi orizonturi ți se deschid. Sunt la fel de vii și atrăgătoare precum cele înconjurătoare. Uneori sunt chiar mai seducătoare și mai candide. Setea de cunoaștere ne-a fost așezată în suflet de însuși Dumnezeu, trebuie doar s-o cultivăm cum se cuvine.
Câtă liniște are acest tinerel! Ca un porumbel așezat pe stânca din mijlocul mării învolburate, iată-l absorbit în mod definitiv de ceea ce citește. Uneori ne lăsăm distrași de lucruri mult mai mărunte. Ar trebui să ne revizuim, probabil, atitudinea.